(im)perfect

Better done than perfect.
sau
Perfect or not at all.

Alternez intre cele doua și găsesc argumente pro și contra ambelor cazuri.
Dar pentru că am nevoie de o concluzie, deci sa-mi trec dubiul la "done", am tras de mine într-o direcție care oricum se cerea de la sine.

Și concluzia este împărțită în cateva puncte
1. Nu uita niciodată spre ce tinzi. Și tinde foarte sus!
2. Nu te bloca in ce îți lipsește. Continua si revii pe urma în același loc - și dacă nu se poate asta, găsește alternative. O faci pentru binele a tot ce nu ar mai exista dacă aștepți să se alinieze planetele.
3. Asuma-ti și da tot ce ai.
4. Imperfect făcut cu simt de raspundere nu înseamnă prost. Ci imperfect.
5. Nu știi? Întreabă. Nu ai pe cine să întrebi, caută. Nu ai unde să cauți, folosește ce știi. Nu știi nimic pe tema aia, închide ochii și asculta-ti stomacul - este imposibil sa nu fi trecut prin alte experiențe de unde poți prelua eventuale răspunsuri.
6. Fa rabat de la ce nu ai, atâta vreme cât menții fondul executional și nu uiți punctul 1.
7. Da-te peste cap când vrei să iasă perfect, dar accepta daca la final constați că nu iese. Newsflash: tu însuți nu ești perfect.
8. Nu te minți și nu fenta.
9. Perfecțiunea e relativă.
10. Mintea e mai productivă când își îndosariază acțiunile. Deci etichetarea cu "done" in detrimentul lui "pending" marchează pozitiv la final de sezon.

De cealaltă parte, cele mai puternice argumente pro perfecțiune sunt
a. Ce faci când știi cum arata și totuși nu mai ajungi la ea?
b. Ce faci când simți ca ceva trebuie incercat mai puternic decât știi că ai nevoie sa respiri?
Pai, daca nu ești delusional, te resetezi. In loc sa nu mai faci nimic și să te atrofiezi complet, mai bine faci whatever -uri   pentru a  nu paraliza.
Dar cu siguranță, odată întâlnită perfecțiunea, nu te mai poți preface că nu știi cum arata.
Și iată cum ajungem la punctul 1 de mai sus :).

Dupa cum spuneam, cu plusuri și minusuri.