RALUCA MIHĂILĂ

- Nu o sa mă pierzi niciodată, sa stii! Să nu-ți faci griji, nu plec nicăieri! - Mi-o spui mereu ... Și mă bucur să aud asta. Dar nu e o garanție a faptului că tu nu o sa mă  pierzi. - Te iubesc. - Sau poate  iubești felul în care te iubesc eu pe tine ... cu totul. Cum sa facem sa nu uitam a nu judeca  oamenii prin prisma felului nostru de a vedea și înțelege lumea? Totul se cuvine privit în ambele sensuri: dinspre noi spre vid și dinspre infinit către noi.

se așteaptă  foto: osnofineart.com

Cata incredere am in Romania si romani? Fara o grila obiectiva, greu de spus. Dar am, chiar daca nu e cel mai usor lucru si nicidecum la indemana. Iar celor care isi bat joc de ea si de noi sau sunt de neoprit in a denigra tot ce tine de locul asta le redau un schimb de replici dintr-un film: - why not go some place where you can do the world some good? - as opposed to someplace where good is needed?

pana in secunda asta nu mi-am dat seama de motivul pentru care accept ca poate exista Dumnezeu acum stiu gandul ca eu pot sta langa cineva care nu ma vede (fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate) m-a facut sa sar peste trei respiratii stiu ca e un orgoliu in gandul asta ... orgoliul ca poti fi anulat mai conteaza daca este pe fond de ignoranta sau neputinta, atata vreme cat tu dispari?

- am mai discutat despre asta de cateva ori - ai mai discutat tu - a, adica tu ai fost doar de fata, altfel rupt de conversatia ... pardon, monologul meu. Pai sa ma opresti data viitoare, te rog, inainte sa ma ratez in mod succesiv in incercarile pentru care tu, tacut si las, nu iti dai acordul. - spune un cuvant! - ?! - spune un cuvant si imi vad de drum! - in asta stam, intr-un cuvant de la mine? - pai daca ma iei asa! - ambitie! eu nu te iau nicicum, tu te dai ... pardon, mi te arunci la misto pe podea. 'Ia de-aici!' - asa fac? - pai asa cred ... e posibil sa nu ne cunoastem si sa ne iubim mai degraba pentru ceea ce credem ca putem fi, decat pentru ceea ce suntem acum. - eu ma bazez pe ce vad - si de asta stai intr-un cuvant de la mine?  asta cred ca ne face destul de vulnerabili, sa stii! - de ce? pentru ca ti-ar fi la indemana sa imi spui 'pleaca?' atat de aproape de buze iti e cuvantul? - nu! ci pentru ca daca astepti sa iti dau eu drumul, inseamna ...

Moon talk si de ce, ma rog, nu putem intoarce perspectiva, gandindu-ne la faptul ca, poate, lumina este lipsa intunericului? doar pentru ca ne-am obisnuit altfel? doar pentru ca am fost educati cu lumina ca element primordial al vietii? sigur ca melatonina isi are rolul binemeritat in lantul fenomenelor biologice ... dar asta nu inseamna ca merita sa ia scena pentru totdeauna. gasesc mult mai multa desfatare in ideea de vid, decat in cea de infinit. si de fapt ma rasfat blasfemic daca spun ca gasesc desfatare ... pentru ca de fapt ar fi corect sa afirm 'imi trag energia', ceea ce inseamna mai degraba ca am acolo un izvor inspirational, mai mult decat ca imi place sa ma caut sau gasesc prin colturi tenebroase de parti de sine. nimic nu e greu pe lumea asta. si nici usor. pentru ca nimic nu e. cam totul ni se pare. ne uitam la o pelicula de cand scoatem primul scancet pana ne dam ultima suflare ... si in acest demers care ne forteaza sa luam parte la un mare sp...

- am avut dreptate - irelevant - de ce? - important este sa fii crezut Când îți dai seama daca te mai poți schimba?

Îmi place să fotografiez ceea ce, daca ar putea alege, nu s-ar lăsa văzut. Și îmi mai place sa observ ceea ce pare inobservabil. Darămite meritoriu de  a fi observat. Sunt, oare, intruzivă? Sau mai degrabă subiecții ar tinde să își apere ... intimitatea? Albastrul nu va fi mai albastru mâine și nici puful mai greu. Suntem cine habar nu avem și facem lucruri pe care ni le explicam la ani distanta de momentul hotărârii. Exista un ham care, cu concursul sau împotriva  voinței noastre, ne trage odată la fiecare 24 de ore inspre viitorul unei noi zile. Ne silește să trecem pragul fiecărui apus și fiecărui răsărit, ca și cum ar fi un simplu strănut dumnezeiesc. Atât surghiunul, cât și încuviințarea de a accepta acest canal de comunicare cu neființa ce va veni, ni se vede sus și tare pe fata!  Nu e de mirare că nu ne-a fost dat să ne vedem singuri mimica răpusă de propria-i greutate mentala. Speranța de viață ar cobori vertiginos ... spre numărul de ani a...

In timp ce tot mai multe advertoriale si mesaje publicitare ne inseamna la gandirea pozitiva, depresia prolifereaza spre noi cote record. Dupa boli cardio vasculare si cancer, depresia este si ea o vedeta aflata pe buzele tuturor. De ce? Pentru ca prolifereaza cum nu cred ca a anticipat vreunul din promotorii modernizarii la care am ajuns azi. Conform Asociatiei Psihologilor Atestati in Romania si World Health Organization, peste 125 de milioane de oameni din lumea sufera de depresie, iar la nivel de an se vand aproximativ 10.000 de tone de tranchilizante pentru ameliorarea starilor depresive si se sinucid 800.000 de oameni. US National Library of Medicine National Institute of Health au dovedit prin propriile cercetari ca pe masura ce ritmul de viata se accelereaza si conditiile de viata se imbunatatesc*, creste si rata incidentei depresiei. Pentru o rapida vedere panoramica, haideti sa ne uitam un pic la rata sinuciderilor la nivel mondial si sa ne intrebam oare de ce nepalezii...

Better done than perfect. sau Perfect or not at all. Alternez intre cele doua și găsesc argumente pro și contra ambelor cazuri. Dar pentru că am nevoie de o concluzie, deci sa-mi trec dubiul la "done", am tras de mine într-o direcție care oricum se cerea de la sine. Și concluzia este împărțită în cateva puncte 1. Nu uita niciodată spre ce tinzi. Și tinde foarte sus! 2. Nu te bloca in ce îți lipsește. Continua si revii pe urma în același loc - și dacă nu se poate asta, găsește alternative. O faci pentru binele a tot ce nu ar mai exista dacă aștepți să se alinieze planetele. 3. Asuma-ti și da tot ce ai. 4. Imperfect făcut cu simt de raspundere nu înseamnă prost. Ci imperfect. 5. Nu știi? Întreabă. Nu ai pe cine să întrebi, caută. Nu ai unde să cauți, folosește ce știi. Nu ...

Ieri am facut o aroganta. Mi-am cumparat un stilou din dorinta de a-mi rememora exprienta scrierii corecte, armonioase si pline de talc. Doamne, ce senzatie! Cata intimitate se leaga intre penita, cerneala si mana care le coordoneaza! Ce flux energetic se insinueaza odata cu fiecare articulare de litere! Este genul de experienta pe care nu am mai trait-o decat in copilarie alaturi de creioane si pensulele de pictura si prin clasele gimnaziale cu stiloul insusi. Am parcurs aceeasi profunzime, acelasi sens ticluit de atingerea cu aerul, acelasi nesat fonic. Se aude cand gandesti! Ideile interactioneaza cu celuloza! Cu aerul! Obiectele se transforma! Iau nastere lucruri! Instrumentele de scris ar trebui sa ne fie aliati remarcabili in demersul autentic de a lasa urme. Grafice.