Doua liste. Cate abordari?
Nici nu pun la indoiala si nici nu consider ca universal valabile cele doua liste la care fac referire mai jos. Pe acelasi principiu conform caruia nici medicii nu ajung mereu la acelasi diagnostic intr-un caz medical particular. Asa ca da, totul se poate nuanta si parerile noastre alaturi de impactul parerilor noastre asupra celorlalti vor fi mereu impartite. De gustibus...
Dar totusi...doua liste:
Concluziile lor? In cazul in care aveti prieteni care se confrunta cu depresia - despre care s-au obtinut finalmente niste rezultate, zic eu, importante cel putin din punct de vedere stiintific (aici detalii) - si ma refer aici la depresia in adevaratul sens al cuvantului, nu la cea superficiala de tip "nu mai au arahide in ciociolata la alimentara, ce ma fac?" abordarea-cheie sugerata este sa empatizati cu persoana de langa voi si sa va exprimati disponibilitatea de a fi alaturi, nicidecum sa incercati sa o incurajati in a-si gasi singura fortele. A o blama pentru orice este evident exclus.
Desi consider ca in mare aceasta abordare este gresita*, nu pot sa nu remarc frumusetea unor cuvinte dintr-una din liste.
Multi dintre noi suntem niste nevrozati, incercam sa pastram pasul cu totul si toti din jurul nostru, nu ne simtitm destul de competitivi, vrem mai mult, ne suprasolicitam, luam excitanti neuronali si siropuri naturale, mergem la saloane de infumusetare si ne cumparam hainele ultimul-racnet pentru ca in caz contrar nu vom avea potentialul de "a fi in carti", vrem si facem cam multe pentru niste bani care oricum ne trec apoi prin maini in scopuri futile si necuantificabile, uitam sa spunem "imi pare rau" iar "nu stiu" sau "am gresit" consideram a fi cele mai mari slabiciuni exprimate verbal.... si cate si mai cate nu facem de dragul actualizarii noastre cu progresul tehnic in detrimentul universului spiritual al carui regres nu mai are importanta, sau daca o mai are este trecuta prea usor cu vederea din lipsa de timp pentru a face orice altceva ne cere secolul ultra-vitezei. Niste cuvinte care ar face bine oricaruia dintre noi, cei care stim foarte bine cum si cu ce gresim (iar a ne considera umani, deci pasibili de greseli nu mai este de mult o scuza plauzibila) dar recunoastem ca nu putem altfel, a acelora care stim ca avem un ton dur dar nu mai stim cum se rosteste alternativa, a acelora care au suflet bun dar foarte timid in exprimare, a acelora care au gena de a fi ai dracului doar pentru ca pot dar nu ar face rau nici unei muste, ai acelora care au placerea de a tachina cu lucruri marunte si dureroase in intentia de a zgandari auditoriul si de a-l face constient ca "s-a prins" dar care altfel nu ar face niciodata rau cuiva ... noua, astora de i-am enumerat mai sus, ne-ar face bine sa le auzim din cand in cand ... pentru ca in adancul sufletului nostru stim ca ne meritam prietenii care ar gandi astfel :“I’m sorry you’re in so much pain. I am not going to leave you. I am going to take care of myself so you don’t need to worry that your pain might hurt me.”
*in functie de tonul cu care sunt exprimate, cred ca multe din ideile si abordarile "interzise" din prima lista pot foarte bine sa aiba un efect pozitiv asupra persoanei depresive. Dar doar cred.
Comments