RALUCA MIHĂILĂ

ma simt mica fata de ideile despre care se vorbeste in filosofie ... sau despre care vorbesc cei care fac filosofie da, foarte mica ce caut? cine stie? daca as scrie o carte ar fi despre lucrurile la care nu ma gandesc ... si despre lucrurile pe care nu mi le pot imagina. ar avea cateva pagini si s-ar numi "incapacitati" cred ca ce ne determina incadrarea in rasa umana este automatismul de a incerca sa intelegem, sa ne intelegem, si sa intelegem lumea. avem de lucrat cu aceste trei tipuri de intelegere ... in functie de cea pe care o alegem ne determinam gradul de inadaptare. uneori consider filosofia ca pe un cod de conduita, ca pe o partitura de pian ... pentru a carei cantare armonioasa ne trebuie doua lucruri: cea obligatorie, ureche muzicala, si cea facultativa, notiunea termenilor. vad sinele asa cum percep vantul ... nu il pot atinge, dar ii vad efectele, il simt pot sa inteleg vantul? nu. dar ce pot face atunci? sa il las sa se manifes...

Sarbatorim la nivel international teatrul, dragostea, fericirea ... Nu e rau, daca am si incerca sa intelegem ce sarbatorim. Eu propun sa incepem anul cu 1 ianuarie ca Ziua Internationala a Respectului si sa ni-l incheiem cu 31 decembrie ca Ziua Internationala a Smereniei si a Cumpatarii. In aliniamentul inceputului si sfarsitului acestora cred ca nu poti decat sa devii bun si onorabil in rest.

deseori aud alaturi de 'la multi ani' urarea "sa fii iubit" mult imi va placea o constiinta putin mai pregatita pentru cele (ne)lumesti care sa stie a ura "iti doresc sa iubesti" de ce sa te inconjori de senzori daca nu iti pregatesti receptorii? mi-a mai ajuns pe la urechi si obscenitatea "viata lunga, bani in punga". no, cum sa ii explic expeditorului ca drumul pe care l-a apucat duce direct in santul ignorantei ?

imagination is its own form of courage HoC

a face lucrurile constient, le scuza? sau e imposibil sa faci lucrurile cu luciditate atata vreme cat se pune problema "scuzarii" lor?

luni: nimeni in jur pe care sa ma pot baza sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele? marti: nimeni in jur pe care sa ma pot baza sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele? miercuri: nimeni in jur pe care sa ma pot baza sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele? joi: nimeni in jur pe care sa ma pot baza sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele? vineri: nimeni in jur pe care sa ma pot baza sa nu fiu nedreapta, totusi, exista si exceptii ... n-ar fi totusi mai simplu ca, prin extensie de la regula, sa nu ma bazez nici pe ele? sambata: oare de ce imi mai consum timpul zabovind pe ...

- imi doresc sedere placuta in Paradis - s-au pus in vanzare biletele pe ruta asta? - sunt gratis

castigand ceva, pierzi orice ai fi castigat daca nu ai fi castigat ceea ce ai castigat deja. convenabila fraza ... de fapt nu am spus nimic uneori cand pierzi de fapt castigi, alteori cand castigi de fapt pierzi, iar alteori - sa castigi sau sa pierzi sunt doua fatete ale aceleiasi monezi ... si fiecare se alege cu ce vrea ... nu cumva noi decidem daca un castig devine o pierdere sau invers? si nu ma refer la perceptie, la autoamagire, la visare ... ci la faptul ca lipsa lui A nu implica prezenta unui B, ci pur si simplu non prezenta lui A. eu aleg ce vreau sa primeze intre cele doua relativitati acum, non prezenta lui A poate fi in sine cauza aparitiei unui B pe locul gol lasat de A, insa nu ceva ce poate fi anticipat intocmai ... nici macar estimat. ce se pierde atunci cand se castiga ceva? alternativa vechiul in locului noului, frumosul in detrimentul inesteticului, marele in locul micului, josul in locul susului ori al mijlocului, negrul in locul rozului, verde...

am observat ceva azi ... ceva ce am remarcat anterior, fara insa a zabovi prea mult asupra acestui gand undele de lumina nu se curbeaza, nu iau coltul, nu se cuteaza, nu se indoaie. le place linia dreapta si nu fac rabat de la ele insele doar pentru ca in jur este plin de forme ce este si mai frumos este ca prin aceasta abordare, aparent lipsita de imaginatie, ele nasc perceptii.

imi doresc sa gasesc acea parte din mine nesupusa schimbarii. ce ma reprezinta, ce ma defineste, cu ce defilez azi, maine, in veci ... ce imi este intrinsec, astfel incat tot restul sa devina detalii mundane cel mult conjuncturale. nu caut tipare, lipsa de efort sau judecata simplista din contra caut punctul fix in raport cu mine insami in jurul caruia orbitez pentru a ma pastra ca 'parte indiviza' seva multiplicata in fiecare frecventa de energie celulara iar daca acest punct fix nu exista, pentru ca, nu-i asa?, totul este supus schimbarii, as vrea sa constientizez exact aceasta inexistenta nu stiu cata liniste imi va da, insa cred ca imi va contura un univers imaginar al lucrurilor care pot  sa existe cine a zis ca infinitul nu poate fi imaginat, doar pentru ca inspiratia provine din si se balaceste in finit? tinta, cand ea suntem noi, poate fi atinsa?

am senzatia ca universul se joaca de-a v-ati ascunsea cu noi in plus fata de animale, ne-a locuit cu trei lucruri: emotiile, ratiunea, si cireasa de pe tort, liberul arbitru

Ma gandesc la viata ca la o barca gaurita In functie de cati pasageri aduna, reuseste sa inainteze mai mult sau mai putin in larg... Cand decide sa isi shimbe anturajul... pe mine ma lasa cuminte in urma si apoi se insoteste de un nou bezmetic doritor de vietuire "in larg" Si e bine asa...sa ne ia pe rand.

mi-ar placea sa pot compune o melodie a culorilor...sa aloc un sunet anume culorii mov, un altul culorii verzi, un altul albastrului si tot asa... dar cum sa fac astfel incat linia melodica sa fie in sincron cu energia cromatica? cum? si ce instrumente sa aleg pentru a le pune in valoare? in mod normal instrumentul ales pentru alb ar trebui sa fie in concordanta disonanta cu instrumentul ales pentru negru, nu? si daca da, oare ce ar trebui sa reprezinte negrul daca pianul reprezinta atat de frumos albul ?

ali(e)nare o mica si curbata litera care schimba semnificatia prin ....doar un milimetru distanta in grafica. ....doar o atitudine distanta de la un sens la altul, de la o motivatie la alta, de la o intelegere la alta ...

Mi-am amintit recent ca in studentie am cautat ghidaj intr-un psiholog...am considerat ca un om cu diploma in "chemare" ar putea sa-mi faca lumina in privinta unor ganduri. Am plecat cu o mare deziluzie si cu parerea ca in noi sta motivatia pentru viata, numai noi putem sa ne luam gandurile cu adevarat in serios, sa nu hahaim la auzul a ceea ce ne preocupa, sa vrem sa ne facem bine...si buni. Poate dureaza mai mult atunci cand ne straduim si zbatem singuri, dar cel putin traseul este o inepuizabila sursa de intelegeri, iar drumul duce sigur intr-acolo unde e firesc sa duca...

Iti dai seama de zorii puterii tale in clipa in care te recunosti in actiunile si gandurile celor care cred in tine. Simti incoltind un frumos sentiment de responsabilitate fata de cine esti, ce spui, ce faptuiesti si mai ales fata de oranduirea naturii din care faci parte, dar simti deopotriva o iesire din bezna acelei parti de lumi care crede ca ce eliberezi in univers nu lasa urme. Contezi, fie si doar pentru scurtele secunde necesare pentru a realiza asta. Nu tu trebuie sa fii etern....nici nu ai avea cum si nu asta este ideea....poti, insa, sa te transmiti anonim, prin schimbare.

oamenii de varsta mea se ascund in cupluri Ana Maria Sandu

nu, nu mai ai nevoie de prietenia mea si asta este bine pentru ca nu asta era intentia, sa te tin legat in perfuzii ... ci sa te ajut sa te ridici pentru a continua sa mergi mai departe stiu si stii ca prietenia noastra este una valoroasa ... imi pare rau ca pentru tine inca primeaza comoditatea egoista a gandului ca "cei care ma ajuta gratuit nu merita prea mult, ei vor fi oricum acolo pentru mine...important e sa-i impresionez pe necunoscutii care imi plac mie, sa fiu apreciat de 'the rest of the world' ". asa ca ai decis ca ... asta esti, take it or leave it, people! fac un exercitiu scurt de imaginatie si mi te inchipui dezlegat de aceasta magica tentatie ... oh, ai fi o bucurie de om pentru oricine , nu doar pentru cativa! gata, fara vise. cel putin acum, nu ai nevoie de prieteni cat ai de o poveste frumoasa de iubire care sa te imbrace in frumosul strai al daruirii fara temeri sau ganduri de reciprocitate am facut tot ce am stiut pentru a te aduc...

mult am cautat pana m-am ciocnit de aceasta grafica a meritat

- vreau sa mor, mi-a spus - si eu vreau sa mor, de aia traiesc. Stefan Caraman

mi-as dori sa pot sa iti scriu in acelasi fel in care mi-as dori sa ma citesti: printre randuri. dar daca as reusi asta nu as face decat sa imi mentin consecventa in a te rata care pe care ba nu! care pe care

- de ce traim, mami? - sa trecem prin lucruri pentru a ne ridica peste ele - cum adica? de ce sa ne ridicam peste ele? - pentru a cunoaste - ce? - ce ni se intampla si ce se intampla cand ni se intampla ce ni se intampla - si ce inseamna a cunoaste? - a intelege in primul rand cum totul este trecator ... si repetitiv; universul e ciclic - dar invatatoarea ne zicea sa ne bucuram de soare, de cer, de mancarica, de mamica si taticu, de florile din gradina - asa v-a spus ea? - da, sa invatam de mici sa ne bucuram de tot pentru ca atunci cand suntem mari sa apreciem mai mult lucrurile - sa va bucurati de tot sau sa va bucurati de tot cate putin? - de tot si cat mai mult. - vezi? acolo e secretul ... in a iesi din abundenta chiar si a bucuriei, pentru o moderatie a non-emotiei - a non-emotiei? - da, un fel de a-sentiment  al vietii - si daca ajungem acolo intelegem mai mult? - nu mai mult ... ntelegem si atat: fara grade de comparatie. - pai si daca ne prindem mai repe...

este usor sa cazi in ispita de a ocupa un loc in banca acuzarii  doi oameni care se intalnesc sunt, in prima faza, doua entitati care isi apropie diferentele ... medii diferite, culturi diferite, principii diferite, emotii educate diferit cum ar fi sa se simta jignita o pisica alba de interesul unui motan negru pentru fundaluri albe - pentru ca, nu-i asa, doar ele il pun in valoare. pe ea ar estompa-o in mod cert... asa ca cel mai usor ar fi sa ia in primire un confortabil si teribil sentiment de afectare pentru aceasta neobrazare, o mahnire profunda fata de ignoranta celuilalt. dar ar fi oare corect, in linia universului pe care il impartim noi toti, sa se supere ea, pisica alba, pe firescul cu care acest motan negru isi solicita mediul propice manifestarii lui? sau ar fi mai intelept sa isi caute impreuna nuanta ideala de gri?

prepare your mind so you don't lose it

care este punctul comun al curentelor filosofice? (de) unde izvoraste elementul de extraneitate care separa apele in teorii? ce difera intr-atat in noi incat sa ne pozitionam diferit unii fata de ceilalti? ce rupe firul? si unde a aparut zazania? in predispozitiile naturale sau in mutatiile genetice? de ce ajungem sa ne intrebam ce cautam, in loc sa cautam pur si simplu? si de ce simtim ca suntem in cautare?

Sunt zile in care scriu pentru ca nu-mi dau seama de ceea ce gandesc decat daca citesc ce spun

in discutia cu un amic aud "mai, cum o fi ... daca o sa ma potrivesc cu fata asta bine, daca nu, iarasi bine ... nu ma mai panichez, nu ma mai stresez, este o provocare" ideea a fost repetata de vreo cateva ori in intervalul a 30 de minute...semn clar ca nu se streseaza :) oare de ce pentru mine provocarea este in a fi tu insuti mai degraba decat in a fi tu insuti cu cineva ? a doua multime nu este doar reactionara, ci si limitativa prima mi se pare de departe mai ofertanta

cred ca singuratatea este un apanaj al celor care nu se suporta decat pe sine, al celor pe care orice altceva in afara de propria-le persoana ii preseaza, le "striveste corola de minuni a lumii" proprii. imi oblig compania celorlalti de teama de a nu cadea prea adanc in placerea de a fi singur uneori placerile te instraineaza ... de tine imi respect tendinta introspectiva o vad acolo de cand lumea mea dar din cand in cand aleg sa ies din propriul peisaj si ies pe strada, vorbesc cu oamenii...face bine la dorul de sine. vreau sa mi se vorbeasca frumos ...  rasteala ma afecteaza negativ nici macar nu imi pun problema meritocratiei aici ... nu stiu daca merit.  conteaza? parca as incerca sa fentez totul ... munca, cititul, mancatul, discutiile, placerile, starile, filosofia. noroc de cea din urma ca nu se lasa fentata eu, insa, raman cu tentativa de frauda .... un cap de acuzare care atarna destul de greu. alunec, alunec, alunec si nu numai...

Mi-e vina de neputintele mele de zi cu zi Si dor de mine cand ma intelegeam "inteleg" a devenit  "nu inteleg" fara nici un fel de preaviz ... ca o invaluire deranjanta intr-o lume oricum deranjata. Nu mi-e clar ce inteleg Si nu e lucru simplu sa ma sustrag propriei neclaritati, daramite subiectivismului propriei neintelegeri! Raman deschisa mie insami ... pentru cand voi avea timp si spatiu de alocat Ah, dar le am pe ambele Atunci? Pai atunci ... sa tac si sa incep.

am gasit, in timp ce faceam curat, o cheie cine stie de cand sta acolo, in scrumiera de pe masa? am tot trecut pe langa ea, dar acum am ridicat-o, am sters-o de praf ... si m-am uitat la ea gandindu-ma "oare ce deschid eu cu ea?" nu mai retin de unde e cine stie cate chei avem cu noi, fara sa stim la ce usi sa batem!