ce se pierde atunci cand se castiga ceva?

castigand ceva, pierzi orice ai fi castigat daca nu ai fi castigat ceea ce ai castigat deja.

convenabila fraza ... de fapt nu am spus nimic

uneori cand pierzi de fapt castigi, alteori cand castigi de fapt pierzi, iar alteori - sa castigi sau sa pierzi sunt doua fatete ale aceleiasi monezi ... si fiecare se alege cu ce vrea ... nu cumva noi decidem daca un castig devine o pierdere sau invers?

si nu ma refer la perceptie, la autoamagire, la visare ... ci la faptul ca lipsa lui A nu implica prezenta unui B, ci pur si simplu non prezenta lui A.

eu aleg ce vreau sa primeze intre cele doua relativitati

acum, non prezenta lui A poate fi in sine cauza aparitiei unui B pe locul gol lasat de A, insa nu ceva ce poate fi anticipat intocmai ... nici macar estimat.

ce se pierde atunci cand se castiga ceva?

alternativa
vechiul in locului noului, frumosul in detrimentul inesteticului, marele in locul micului, josul in locul susului ori al mijlocului, negrul in locul rozului, verdelui, movului, albastrului si asa mai departe...

momentul imediat dinaintea castigului sau pierderii este o eternitate de posibilitati suspendate in timp ... care isi asteapta verdictul

acesta, odata venit, transforma acea clipa intr-un univers inchis, finit

castigand, pierdem atat senzatia cat si efectul lipsei obiectului castigat in conditiile aleatorii date

matematic, as spune ca avem de-a face cu teoria probabilitatilor

contextul naste probabilitatile, castigul definete evenimentul produs

ce ramane pentru pierdere?

multimea evenimentelor neproduse

un soi de oglinda retrovizoare?

ce facem cu accidentele, cu lebedele negre care apar din afara acestui "context" si care se pot constitui in pierderi colaterale, de neimaginat, perechi ale aceluiasi castig?

pai aceste exceptii ... nu fac decat sa creasca valoarea castigului al carui alternativa le reprezinta
sunt un soi de fenolftaleina...nu schimba cu nimic sensul reactiei chimice, in schimb ii mareste intensitatea de cateva ori

as spune ca vorbim si de o lege a compensatiei

in linia celor pe care le-am retinut de la Emil Cioran : "castigam in planul constiintei ceea ce pierdem in planul existentei".

dar sa lasam pierdutul pentru o secunda

cand castigam, chiar castigam?

ce castigam?

pentru ca notiunea de posesie ramane relativa...

miraj?

cand castig un mar la un concurs, nu pierd orice alt fruct din lumea asta, ci doar restul fructelor din multimea de fructe puse in joc

si de fapt ce inseamna ca am castigat un mar?

ca ies din starea de a nu-l avea

atat

putem castiga ceva ce nici macar nu stiam ca exista...caz in care ne pierdem doza corespunzatoare de indiferenta.
in acest tip de castig gasesc eu cea mai mare bogatie
este bogatia care te indruma spre constatare.