esti o lumanare

cred ca singuratatea este un apanaj al celor care nu se suporta decat pe sine, al celor pe care orice altceva in afara de propria-le persoana ii preseaza, le "striveste corola de minuni a lumii" proprii.

imi oblig compania celorlalti de teama de a nu cadea prea adanc in placerea de a fi singur

uneori placerile te instraineaza ... de tine

imi respect tendinta introspectiva

o vad acolo de cand lumea mea

dar din cand in cand aleg sa ies din propriul peisaj si ies pe strada, vorbesc cu oamenii...face bine la dorul de sine.

vreau sa mi se vorbeasca frumos ... 

rasteala ma afecteaza negativ

nici macar nu imi pun problema meritocratiei aici ... nu stiu daca merit. 

conteaza?

parca as incerca sa fentez totul ... munca, cititul, mancatul, discutiile, placerile, starile, filosofia.

noroc de cea din urma ca nu se lasa fentata

eu, insa, raman cu tentativa de frauda .... un cap de acuzare care atarna destul de greu.

alunec, alunec, alunec
si nu numai ca nu vad in jur balustrade rezistente, dar nici nu cred sa am norocul sa cad pe ceva moale
sau nenorocul?

nu stiu sa imi pastrez drumul ... peisajul extremelor imi atrage mereu atentia
asa ca sunt intr-o continua 'curba periculoasa'
si intr-un continuu viraj

scop?
n-am si nici nu-l caut ... mi se pare inutil chiar si conceptul de scop, daramite efortul identificarii lui
prefer mereu drumul, destinatiei si accept senin ca destinatia se poate reconfigura continuu

am pastrat de mica un gest devenit intre timp automatism ... semnul crucii la iesirea din casa
doar ca nu ma mai rog in tacere, asa cum am invatat, lui Dumnezeu, ci am transformat gestul intr-o reamintire a existentei mele in/prin mine.
este felul meu de a ma apela in fiecare dimineata ... si daca nu raspund mereu, imi las un mic mesaj in casuta vocala si il citesc cand pot sa imi acord un mic ragaz

mi-e usor teama de oamenii detasati, neimpresionabili ... pentru ca nu ii destabilizeaza nimic
s-au debarasat de ceea ce i-ar putea atinge
trebuie sa fiu tare nesigura daca tind sa am incredere in special in cei de care imi e teama, nu?
imi doresc sa ajung acolo, in sferele inamovibilitatii ... dar ma retine gandul ireversibilitatii... parca nu e rau nici unde ma aflu acum

da, stiu, e greu sa optezi atunci cand nu stii ce vrei

simt ca pot mai mult ... mult mai mult decat fac, spun, ofer, primesc, ganguresc, zambesc

diferenta intre ce exista si ce poate exista e undeva suspendata, intre acum si posibil sa fiu.

asa ca ma dau un pas inapoi pentru a putea sa-mi dau singura sugestii de cum sa ma ating, de cum sa ma gadil mai bine

"la cald" nu-ti poti fi un bun sfetnic

se ia o bucata de om, se stoarce de tot ce a imbibat, se pune la deshidratat ... si apoi i se administreaza viata cu picatura ... altfel este posibil ca din prea multa curiozitate sa se inece, sa nu stie sa discearna, sa i se para ca totul este potrivit pentru el

e mai usor sa te accepti asa cum esti daca te transformi, tu pentru tine, intr-o poveste dramuibila, acceptabila.

dar cat de mult te poti indeparta, de fapt, de la a te accepta cu adevarat!

te apropii de o sosie 

sunt o pepiniera de senzatii, emotii, sentimente ... o lumanare care arde mereu de la ambele capete
iar daca nu ard, stau stinsa, imobila, de nepatruns.

sunt usor de definit, ca forma, doar atunci cand nu imi schimb starea de agregare

in restul timpului ma diluez in tot ce fac ... 

nu ma pierd! ma diluez, las ceva din mine peste tot unde merg, chiar daca ce las din mine nu dainuie

ma tine laolalta un fitil
usor periculos, as zice, pentru ca din neatentie imi pot da singura foc...iar el n-are nici o problema sa arda, nu sta sa judece de ce, cum si cat sa arda.
natura "combustiva" ii spune sa arda pana se termina
e un fitil la care tin ... ma incurajeaza sa reactionez, sa fiu vie
(asta o fi insemnand sa fii viu?)
nu ma incanta foarte tare ideea de observator, de "traseist" prin viata ... asa ca mi-e tare drag de fitilul asta "reactionar" pentru ca am senzatia ca ma mentine in umanitate
slab-puternic, bun-rau, frumos-urat, cuminte-dat dracului, tolerant-intransigibil, impresionabil-ca piatra ... om.

dragul meu fitil,
unde sunt eu?

si cat din "eu" sunt ceilalti?
m-as intinde pe o pajiste proaspat cosita si as lasa vantul, norii sa imi raspunda
sigur stiu mai bine decat tine in ce ape ma scald
dar am rabdare sa aud si raspunsul tau ... oricand esti gata.