partea dominantă din noi

sunt dreptace.

motiv pentru care tind, evident, să fac majoritatea lucrurilor cu partea dreaptă a corpului, mai puțin niște exerciții fizice prin care îmi caut echilibrul 

se pare că cel mai bine ajung la echilibru când mă las pe stânga, pe partea nedominantă, dar care își spune cuvântul în momente cheie.

în seara asta la duș am avut o senzație fizică nouă.

cumva, fără intenție, în loc să țin dușul cu mâna dreaptă, cum obișnuiesc, pentru o secundă, l-am mutat în mâna stângă și tot pentru o secundă, am trăit o senzație nouă de cald și foarte plăcut peste întregul meu antebraț drept. 

ca și cum apa caldă nu l-ar fi atins demult.

apoi am revenit la obiceiuri și după scurt timp, m-am trezit mutându-mi din nou dușul în mâna stângă și simțind pe antebrațul drept acea senzație nouă și învăluitoare.

și întrebându-mă cum poate fi nouă o senzație pe care, teoretic, o simt zilnic, am realizat că este nouă pentru că reprezintă curiozitatea și deopotrivă dorința mâinii dominante de a se avea grijă de ea.

de a fi altceva, în afara ei însăși, care să aibă grijă de ea.

se simțea total diferit, deși rezultatul era, poate, același.

am realizat că în cazul meu, mâna dreaptă se spală pe sine și mâna dreaptă spală mâna stângă. 

un fel de o mână spală pe alta, dar în cel mai constructiv mod, doar că în cazul meu lipsea unul din sensuri.

sunt dreptace, doar că de acum se simte diferit. 

se simte mai complet.

foarte diferit.

pentru că simt altfel puterea de a te lăsa îngrijit.