Mușchi și licheni

Am în anturajul meu extins de cunoștințe, persoane care nu doar că încurajează, dar chiar practică mica evaziune fiscală și / sau micul nepotism ... Cum? În ce formă?

Păi e vorba de servicii private pe care le accesează în mod constant și în varianta lor cea mai profund nefiscalizată - de la terapie individuală la servicii de spălat mașina, workshopuri sau meditații pentru copiii lor și până la pilele binecunoscute pentru diverse avantaje proprii. 

Și atenție, nu mă refer aici la networking (noi ne cunoaștem și știu că te pot ajuta, așa că te pot pune în relație cu x și tu te descurci de acolo), ci la pile (eu știu pe cineva căruia îi dau un telefon ca să îți dea ție un contract din care îmi iau și eu ceva sub o altă formă).

Totul, desigur, sub egida publică "e varză în țara asta coruptă, nu o să ne vindecăm niciodată".

Consider că cei care fac toate astea sunt niște puncte de îmbolnăvire constantă, chiar dacă la scară mică, a unui suferind cronic.

        

"Hai mă lasă-mă cu prostiile astea, că nu la mine e corupția din țara asta, uite-te la ăia mari și lasă-mă pe mine". 

"Ce contează ce fac eu la scara evaziunii mari?"

Așa cum civilizația începe cu gestul tău de a arunca hârtia la gunoi, tot așa evaziunea fiscală începe să fie descurajată prin accesarea ta a serviciilor curate fiscal.

Te gândești, nu-i așa, că trăind într-o astfel de țară, trebuie să te adaptezi, să te descurci sau și mai și "cui să plătesc măi, impozite, hoților ălora de sus"?

Sunt extrem de mulți oameni care hulesc România și au senzația că și-au irosit viața în această țară, dar care totuși rămân în ea pentru oportunități. Mulți sunt oameni de bine, cu intenții dintre cele mai onorabile și adesea educați. Atâta vreme cât ei nu trec mental de pasul în care să penalizeze micii evazioniști și nu se opresc din a întreține exact sectorul de unde poate începe schimbarea, cu siguranță nu vor cataliza transformări în bine nici în zonele marilor corupți în umbra cărora se ascund.

Desigur că în seria acestor mici gesturi de evaziune nu includ mămăicile de la metrou care vând trei legături de mărar, pentru că ele, săracele, din asta își iau pâinea, ci pe toți aceia cu posibilități financiare, dar fără potență sufletească de a fi drepți până la capăt, deși pot. Nu o fac pentru a nu-și sacrifica cercul de relații influente 360.

Noi, generațiile 35+ de azi, nu putem să ne mai folosim de scuza nașterii în comunism și în deprivare (pe care mulți nici măcar n-am simțit-o, hai să fim sinceri) pentru a denatura democrația de azi prin furt calificat, oricât de disfuncțională ar părea ea.

Și atunci, ce-i de făcut? 

Păi doar să-i așteptăm pe ăia de la UE sau de la altă instituție internațională să ne arate ei cum se fac lucrurile ... și poate nici măcar atunci, din cauza mușchilor onestității democratice neantrenați, nu vom fi în stare să acceptăm că "2+2=4" și nu "hai că ne înțelegem noi".

Oare e moral să profiți de hibele societății din care provii sau s-ar cuveni să contribui la remedierea lor?

Nu știu cum e mai bine, eu însămi accesând servicii de la care nu primesc bon. Uneori mi-e rușine să îi reclam pe cei care îi văd operând așa, alteori mi-e frică. Ce știu, însă, este că atunci când primesc bon, mă simt mai optimistă.