amintiri pe sârmă

când lumea vrea seriale cu eroi, feți frumoși și evadări dintr-un cotidian claustrant, mie mi-e dor să folosesc cârlige de plastic atunci când întind rufele ... uscătoarele astea moderne au eliminat o candoare cu totul aparte.

cum se face că exact lucrurile care ajung la un moment dat să ne enerveze sunt cele care ne nasc nostalgii?
țin minte cum urmele cârligelor pe haine mă umpleau de draci ... îmi amintesc și cum din cauza vântului toate textilele se răsuceau pe sârme și se uscau strâmb ... adunate și pline de urme.... devenim aproape imposibil de călcat perfect ... și totuși, m-aș amuza să mi se întâmple din nou, azi.

bine, poate nu pe hainele la care țin, deși cred că ăsta era farmecul, să primești câte un ghiont exact în ce apreciezi mai mult.
altfel ar deveni etcetera și nu s-ar mai califica la amintiri