Cromatica

      Zile mai bune si zile mai rele ... zile in care iti vine sa te imbraci in galben, verde si culorii vii ... si zile in care fara negru pe tine in proportie de 90% simti ca esti vulnerabil (negrul are cele mai mari sanse sa treaca neobservat). Zile baricadat de ziduri si zile in care esti ca o carte deschisa. Zile in care zambesti fara motiv si zile in care o lacrima sta mereu in coltul ochiului si asteapta un imbold pentru a-si justifica prezenta. Zile in care te doare clipa si zile in care nu-ti incapi in piele de fericire. 

     Nu exista echilibru perfect, ci cel mult un echilibru personal, care insa ramane instabil prin simplul fapt ca depinde de starea emotionala a omului, prin definitie volatila.

     Iar la acest (dez)echilibru personal contribuie din plin lipsa, respectiv prezenta unui suflet pereche, care, pe alocuri, poate reprezenta exact inversul a ceea ce pare a fi: lipsa fizica sa fie prezenta emotionala si prezenta fizica sa fie absenta spirituala.

      Daca e, nu inseamna niciodata ca si e.

     Surogate conjuncturale exista, nu spun ca nu.

   Dar consolarea reala a zilelor mele de neimpartasire personala sta in faptul ca de unul singur, viata e mereu putin mai grea. Imi va fi dor de viata intr-unul atunci cand nu va mai fi fost. Cred. Asa ca incerc sa ma bucur cat mai pot...