Autenticitate in prag de disparitie

      Astazi am vazut ceva ce pot cataloga drept "autentic".

      Ieseam dintr-un supermarket si in fata iesirii era un grup de tarani (nu am identificat regiunea geografica, dar portul - caciula de blana de oaie, cojoc de oier, pantaloni tip izmene - ii "dadea de gol") care era clar ca au venit la oras cu niste scopuri. 

      Stateau in fata intrarii in magazin si puneau tara la cale din punct de vedere economic si politic.

     Aveau plase din care se vedeau capetele unor paini, formele unor caserole cu carne, deci cu siguranta erau asteptati acasa de neveste pentru masa. 

      Dar ei isi luasera ragazul de a-si da cu parerea cu privire la toti si toate.

      La un moment dat suna mobilul unuia dintre ei, melodia de telefon fiind un cantec de fluier de cioban.

     Oricata nebunie de oras cosmopolit am avea in jur, oricata tehnologie s-ar inventa, atata vreme cat putem sa facem noi din ea ce ne spune sufletul sa facem, putem spune ca suntem stapani pe propria soarta.

    Si cat timp, alaturi de hiturile efemere ale momentului, auzim un acord de suflet romanesc, eu ma simt in siguranta.