RALUCA MIHĂILĂ

Ma gandesc la viata ca la o barca gaurita In functie de cati pasageri aduna, reuseste sa inainteze mai mult sau mai putin in larg... Cand decide sa isi shimbe anturajul... pe mine ma lasa cuminte in urma si apoi se insoteste de un nou bezmetic doritor de vietuire "in larg" Si e bine asa...sa ne ia pe rand.

mi-ar placea sa pot compune o melodie a culorilor...sa aloc un sunet anume culorii mov, un altul culorii verzi, un altul albastrului si tot asa... dar cum sa fac astfel incat linia melodica sa fie in sincron cu energia cromatica? cum? si ce instrumente sa aleg pentru a le pune in valoare? in mod normal instrumentul ales pentru alb ar trebui sa fie in concordanta disonanta cu instrumentul ales pentru negru, nu? si daca da, oare ce ar trebui sa reprezinte negrul daca pianul reprezinta atat de frumos albul ?

ali(e)nare o mica si curbata litera care schimba semnificatia prin ....doar un milimetru distanta in grafica. ....doar o atitudine distanta de la un sens la altul, de la o motivatie la alta, de la o intelegere la alta ...

Mi-am amintit recent ca in studentie am cautat ghidaj intr-un psiholog...am considerat ca un om cu diploma in "chemare" ar putea sa-mi faca lumina in privinta unor ganduri. Am plecat cu o mare deziluzie si cu parerea ca in noi sta motivatia pentru viata, numai noi putem sa ne luam gandurile cu adevarat in serios, sa nu hahaim la auzul a ceea ce ne preocupa, sa vrem sa ne facem bine...si buni. Poate dureaza mai mult atunci cand ne straduim si zbatem singuri, dar cel putin traseul este o inepuizabila sursa de intelegeri, iar drumul duce sigur intr-acolo unde e firesc sa duca...

Iti dai seama de zorii puterii tale in clipa in care te recunosti in actiunile si gandurile celor care cred in tine. Simti incoltind un frumos sentiment de responsabilitate fata de cine esti, ce spui, ce faptuiesti si mai ales fata de oranduirea naturii din care faci parte, dar simti deopotriva o iesire din bezna acelei parti de lumi care crede ca ce eliberezi in univers nu lasa urme. Contezi, fie si doar pentru scurtele secunde necesare pentru a realiza asta. Nu tu trebuie sa fii etern....nici nu ai avea cum si nu asta este ideea....poti, insa, sa te transmiti anonim, prin schimbare.

oamenii de varsta mea se ascund in cupluri Ana Maria Sandu

nu, nu mai ai nevoie de prietenia mea si asta este bine pentru ca nu asta era intentia, sa te tin legat in perfuzii ... ci sa te ajut sa te ridici pentru a continua sa mergi mai departe stiu si stii ca prietenia noastra este una valoroasa ... imi pare rau ca pentru tine inca primeaza comoditatea egoista a gandului ca "cei care ma ajuta gratuit nu merita prea mult, ei vor fi oricum acolo pentru mine...important e sa-i impresionez pe necunoscutii care imi plac mie, sa fiu apreciat de 'the rest of the world' ". asa ca ai decis ca ... asta esti, take it or leave it, people! fac un exercitiu scurt de imaginatie si mi te inchipui dezlegat de aceasta magica tentatie ... oh, ai fi o bucurie de om pentru oricine , nu doar pentru cativa! gata, fara vise. cel putin acum, nu ai nevoie de prieteni cat ai de o poveste frumoasa de iubire care sa te imbrace in frumosul strai al daruirii fara temeri sau ganduri de reciprocitate am facut tot ce am stiut pentru a te aduc

mult am cautat pana m-am ciocnit de aceasta grafica a meritat

- vreau sa mor, mi-a spus - si eu vreau sa mor, de aia traiesc. Stefan Caraman

mi-as dori sa pot sa iti scriu in acelasi fel in care mi-as dori sa ma citesti: printre randuri. dar daca as reusi asta nu as face decat sa imi mentin consecventa in a te rata care pe care ba nu! care pe care

- de ce traim, mami? - sa trecem prin lucruri pentru a ne ridica peste ele - cum adica? de ce sa ne ridicam peste ele? - pentru a cunoaste - ce? - ce ni se intampla si ce se intampla cand ni se intampla ce ni se intampla - si ce inseamna a cunoaste? - a intelege in primul rand cum totul este trecator ... si repetitiv; universul e ciclic - dar invatatoarea ne zicea sa ne bucuram de soare, de cer, de mancarica, de mamica si taticu, de florile din gradina - asa v-a spus ea? - da, sa invatam de mici sa ne bucuram de tot pentru ca atunci cand suntem mari sa apreciem mai mult lucrurile - sa va bucurati de tot sau sa va bucurati de tot cate putin? - de tot si cat mai mult. - vezi? acolo e secretul ... in a iesi din abundenta chiar si a bucuriei, pentru o moderatie a non-emotiei - a non-emotiei? - da, un fel de a-sentiment  al vietii - si daca ajungem acolo intelegem mai mult? - nu mai mult ... ntelegem si atat: fara grade de comparatie. - pai si daca ne prindem mai repede s

este usor sa cazi in ispita de a ocupa un loc in banca acuzarii  doi oameni care se intalnesc sunt, in prima faza, doua entitati care isi apropie diferentele ... medii diferite, culturi diferite, principii diferite, emotii educate diferit cum ar fi sa se simta jignita o pisica alba de interesul unui motan negru pentru fundaluri albe - pentru ca, nu-i asa, doar ele il pun in valoare. pe ea ar estompa-o in mod cert... asa ca cel mai usor ar fi sa ia in primire un confortabil si teribil sentiment de afectare pentru aceasta neobrazare, o mahnire profunda fata de ignoranta celuilalt. dar ar fi oare corect, in linia universului pe care il impartim noi toti, sa se supere ea, pisica alba, pe firescul cu care acest motan negru isi solicita mediul propice manifestarii lui? sau ar fi mai intelept sa isi caute impreuna nuanta ideala de gri?

prepare your mind so you don't lose it

care este punctul comun al curentelor filosofice? (de) unde izvoraste elementul de extraneitate care separa apele in teorii? ce difera intr-atat in noi incat sa ne pozitionam diferit unii fata de ceilalti? ce rupe firul? si unde a aparut zazania? in predispozitiile naturale sau in mutatiile genetice? de ce ajungem sa ne intrebam ce cautam, in loc sa cautam pur si simplu? si de ce simtim ca suntem in cautare?

Sunt zile in care scriu pentru ca nu-mi dau seama de ceea ce gandesc decat daca citesc ce spun

in discutia cu un amic aud "mai, cum o fi ... daca o sa ma potrivesc cu fata asta bine, daca nu, iarasi bine ... nu ma mai panichez, nu ma mai stresez, este o provocare" ideea a fost repetata de vreo cateva ori in intervalul a 30 de minute...semn clar ca nu se streseaza :) oare de ce pentru mine provocarea este in a fi tu insuti mai degraba decat in a fi tu insuti cu cineva ? a doua multime nu este doar reactionara, ci si limitativa prima mi se pare de departe mai ofertanta

cred ca singuratatea este un apanaj al celor care nu se suporta decat pe sine, al celor pe care orice altceva in afara de propria-le persoana ii preseaza, le "striveste corola de minuni a lumii" proprii. imi oblig compania celorlalti de teama de a nu cadea prea adanc in placerea de a fi singur uneori placerile te instraineaza ... de tine imi respect tendinta introspectiva o vad acolo de cand lumea mea dar din cand in cand aleg sa ies din propriul peisaj si ies pe strada, vorbesc cu oamenii...face bine la dorul de sine. vreau sa mi se vorbeasca frumos ...  rasteala ma afecteaza negativ nici macar nu imi pun problema meritocratiei aici ... nu stiu daca merit.  conteaza? parca as incerca sa fentez totul ... munca, cititul, mancatul, discutiile, placerile, starile, filosofia. noroc de cea din urma ca nu se lasa fentata eu, insa, raman cu tentativa de frauda .... un cap de acuzare care atarna destul de greu. alunec, alunec, alunec si nu numai

Mi-e vina de neputintele mele de zi cu zi Si dor de mine cand ma intelegeam "inteleg" a devenit  "nu inteleg" fara nici un fel de preaviz ... ca o invaluire deranjanta intr-o lume oricum deranjata. Nu mi-e clar ce inteleg Si nu e lucru simplu sa ma sustrag propriei neclaritati, daramite subiectivismului propriei neintelegeri! Raman deschisa mie insami ... pentru cand voi avea timp si spatiu de alocat Ah, dar le am pe ambele Atunci? Pai atunci ... sa tac si sa incep.

am gasit, in timp ce faceam curat, o cheie cine stie de cand sta acolo, in scrumiera de pe masa? am tot trecut pe langa ea, dar acum am ridicat-o, am sters-o de praf ... si m-am uitat la ea gandindu-ma "oare ce deschid eu cu ea?" nu mai retin de unde e cine stie cate chei avem cu noi, fara sa stim la ce usi sa batem!

punctul slab al oamenilor practici este momentul in care constata ca au emotii cat despre punctele slabe ale oamenilor senzitivi ... cat timp aveti la dispozitie?

mai nou exista doua identitati intr-una: Costica - omul, si Costica - angajatul. of, ce poate face angajatul din om!

am vazut ca este la moda sa ne intrebam toti, in bloc si in corpore, ce ne face sa fim fericiti si ce inseamna fericirea pentru fiecare din noi parerile difera normal! am facut si eu un exercitiu de imaginatie ... ghiciti ce am aflat: ca nu stiu ce ma face fericita decat dupa ce sunt si odata ce sunt, nu inseamna ca repetand experienta voi repeta si starea avuta e foarte putin probabil sa poti reproduce o emotie doar pentru ca reproduci partial* contextul in care aceasta a luat nastere cu alte cuvinte nu stiu ce ma face fericita decat dupa ce aflu si aflu doar daca ma ascult bresele sunt cele care ne definesc ceea ce vrem de la noi bresele in viata de zi cu zi, momentele in care ne permitem sa fim. *integral este imposibil

e minunat sa ti se vorbeasca despre patetic  ca despre ceva liric. conteaza atat de mult cum ne formulam ideile! cu oamenii potriviti te simti imbogatit chiar si atunci cand ti se anunta, subtil si suav, posibilele neajunsuri ori infirmitati emotionale sau rationale pe care le-ai putea avea mai mult chiar: simti ca ti-a fost indreptata atentia spre cum te poti potenta mai bine!

am zabovit cateva secunde asupra unui moment probabil dintr-un viitor presupus: la o frumoasa varsta de 80-90 de ani, stand intr-un scaun comod, cu o carte veche in mana, in bataia soarelui si a unui vant suav de vara, pian pe fundal si zambind cu gandul la cat de mult ma framantam la varsta de 32 de ani din dorinta de a-mi elucida ce NU vreau sa aflu axandu-ma pe ce imi doresc sa inteleg. frumosi si tumultuosi ani traiesc acum posibil ca merg bine doar impreuna ... la frumusete si tumult ma refer ma astept sa inteleg la un moment dat

Sunt intr-o constanta cautare a ceea ce ajung sa gasesc

Cu o fraza fireasca, plasata in univers intre cafeaua de dimineata si prima stire citita pe hotnews ... in care transmiti in mod nefortat lumii ca esti bine si ca nu prea ai nevoie de nimeni pentru asta.

azi am simtit un lucru nou: un pic mai greu exprimabil in cuvinte, dar usor comprehensibil daca apuci sa il imortalizezi in timp ce se intampla incerc sa il explic, totusi... stiti senzatiile acelea in care va doriti sa incheiati o relatie, sa terminati o prietenie, sa va schimbati locuinta, locul de munca ori stilul de viata? adica acele momente in care traiti plenar pentru ca nu mai aveti ce pierde? sunteti fix intre etape - cea trecuta, de care v-ati delimitat, si cea viitoare, in care v-ati angajat mental fara insa a fi simtit mireasma noului si aici, fix intre etape, este zona in care nu mai aveti ce sa pierdeti dar aveti totul de castigat, in care traiti neatasati si detasati, usurati ... este zona in care puteti deveni incredibil de frumosi prin autenticitate si tinerete.  ce considerati ca ati avut nu mai aveti si ca va doriti sa "obtineti" inca nu se afla la voi, dar va transmite ganduri bune. aici, intre etape, nu mai exista atasament, nu va

oamenii frumosi nu sunt o intamplare sunt cei testati de furcile caudine ale vietii ... incercati, traiti, atinsi, loviti si mai apoi imbucurati, inveseliti, inseninati si reveniti prin propria-le intelepciune si putere de apreciere in mod clar oamenii frumosi nu sunt o intamplare ei sunt o devenire

De cele mai multe ori teama de singuratate este cea care ne impinge si mai abitir inspre ea insasi. Ne purtam in contra a ceea ce ne dorim ... Si aceasta neintentionat emotional insa inconstient intentionat rational. Teama ne paralizeaza deseori intentiile noastre cele mai de pret ...pentru ca nu-i asa, numai cand avem ce pierde suntem tentati sa aparam cu obstinatie... Singura emotie care scurtcircuiteaza aceasta emotie abisala a fricii este speranta. Cand doza in care ne administram speranta este mai mare decat cea in care ne alimentam temerile, atunci avem o sansa de a reusi sa iesim din bucla. Pana atunci ... sa acceptam zabala la umbra consolarii ca putem oricand sa decidem invers.

Sa fim sinceri cu noi ! Ne dam cu adevarat seama daca ne pasa de ce cred ceilalti despre noi numai in momentul in care aflam ce cred ceilalti despre noi Nu mai devreme Si nici mai tarziu Odata ce ai inteles un lucru, nu te mai poti face ca nu-l stii. In rest, desigur, putem sustine ceea ce suna prezentabil publicului de a carui parere, in speta, nu ne pasa :)