RALUCA MIHĂILĂ

I love you, but I don't need you. I do not expect you to provide love for me and nothing you can do or seize doing can make me happy or miserable. This is the kindest thing you could say to your partner to relieve him of the burden of producing happiness for you. They will never satisfy that demand for you and sooner or later you will feel let down by them, Why not simply relieve your partner of that impossible demand right at the beginning of your relationship?  The quality of your relationship will improve tenfold as a result. And those of you who are not in intimate relationships, who seek them or any other object or activity or state, make sure that you don't seek that relationship with the belief that it will make you happy.  If you enter into a relationship with the belief that it will make you happy, you can be absolutely certain that it will one day make you miserable. This is not a reason for not seeking an intimate relationship. It is a reason for not seeking happine...

Oh, câtă plenitudine în cerul de afară! În norii grei și gri ... în atmosfera joasă, încărcată și plină de emoții, resentimente, speranțe și stări despre ieri, azi, mâine. Nimic nu trebuie să fi fost perfect și nici nu a fost. Dezideratele rămân aproape doar ca punct de referință, dar mereu ca echilibre iluzorii în mișcare. Te apasă, te strânge de corp până îți expui gâtul, apoi se uită în ochii tăi adânc și îți spune fără cuvinte: îmi aparții. Și tu știi că nu e așa, dar din când în când e OK să te lași ... pur și simplu să te lași, ca într-o plută pe valuri învolburate. Valuri, valuri, valuri și puhoaie de gri. Ca atunci când te calmezi doar după ce ai trântit cinci farfurii și odată cu ele, ai scos din tine și dracii care te strigă din toți rărunchii ...  Și nu știi sigur dacă îți place sau nu ce vezi, cu siguranță ceva e acolo care te atrage ca un magnet ... dar ți-e frică pentru că nu știi ce e dincolo de.  Te ține convingerea că griurile nu au final decât în culori. Vii....

Posibil că am citit mai mult decât mi-ar fi fost util pentru a înțelege de ce fac anumite lucruri și cum de ajung să judec ce nu înțeleg. Căci în mod evident, fac și facem asta, doar că în proporții mai mari sau mai mici, in funcție de anumiți factori. Individuali. Unul din ei este răspunsul la întrebarea* Cu ce mesaje ai crescut în familia ta legat de oamenii care sunt diferiți de voi? Încep să acord din ce în ce mai multe circumstanțe atenuante pe fondul acestui determinism genetic / familial / educațional. Cred că dacă ne-am pune serios problema influenței pe care mediul ne-a lăsat-o comparativ cu propriul nostru aport intelectual, am fi cu mult mai puțin aroganți și siguri de puterea proprie. Sigur, ea există și pe măsura conștientizării limitelor, puterea acestui determinism pălește ... dar totuși, traseele majore în raport cu noi înșine și lumea cred că au fost săpate. Și așa cum există bagajele diferențelor de opinie dintre noi și părinții / familiile noastre, tot așa există și ...

Cred că ceea ce pentru unii pare noroc, este de fapt ajutorul oferit de univers pentru cei care nu știu să se ajute singuri.

Da, se poate să-mi fie dor și totuși să mă bucur că nu mai ești în viața mea. La fel cum pot să continui să te iubesc, dar de la distanță și dintr-un alt loc. Mult mai bun. Mult mai intens. Mult mai curat. Mult mai asumat. 

 Și dacă ai fi ales să te naști, oare ai fi zis DA?