bună dimineața, noapte!

Există momente și etape de viață în care ajungi să faci lucruri care nu doar că nu îți plac, dar care îți și fură din energie.

Numai că le faci fără să comentezi. Ciocul mic, joc de glezne și faci ca la abuzul din care nu poți să ieși: închizi ochii și speri să se termine repede.

Doar nu putem face în viață doar ce ne place, nu?

Și apoi vin momentele în care ești în fața fix acelorași scenarii de lucruri care nu îți plac și pe care se cuvine să le faci, dar în raport cu care ești blocat. 

Așa că pur și simplu stai și te uiți în ochii lor, parcă încercând să-ți forțezi un NU pe care să li-l trântești în brațe. 

Care e diferența între prima situație în care taci și faci, nefericit fiind și a doua în care taci și nu faci, tot nefericit fiind?

Faptul ca în a doua situație știi că ai o opțiune.

Știi că se poate altfel.

Știi că tu poți altceva.

Și imediat ulterior acestei conștientizări, te întrebi cum de ești acolo? 

Cum de te ții acolo?

Normal să fii blocat în fața unei situații care îți demonstrează cu subiect (emoții) și predicat (gânduri) cum nu vrei să fii.

Soluție? 

Să pricepi ce ai de luat din experiența care nu-ți apreciază autenticitatea, să iei ce trebuie să iei și să închizi ușa fără să te uiți în urmă.