despre curaj. despre alegere.

cred ca oricine poate avea incredere intr-o persoana demna de incredere.
nu denota nimic o astfel de platitudine.
insa generozitatea si lipsa autentica de garantii vine din a alege sa ai incredere in cineva care nu pare sa o mai merite.

nu sunt multi cei care au curaj sa fie fericiti si care nu se tem sa isi traiasca bucuriile si dezamagirile fara a se baricada in fata a tot ce poate parea greu de dus.

cat despre ceilalti, acei multi tematori ezitanti in fata fericirii, ei bine, ei ar trebui sa se intrebe la un pahar de vin cu ei insisi: oare se tem de fericirea alaturi de cei langa care nu stiu inca daca sa ramana sau le e teama de fericirea pe care ar trai-o daca ar pleca din impasul de moment?

"macar stiu la ce am renuntat" vs. "poate fi bine si altfel".


nu e usor de dus gandul ca in afara fericirii pe care crezi ca o poti avea in previzibil exista o fericire infinita care te poate astepta in necunoscut.


cine ar sustine cauza curajului de a avea incredere in lipsa garantiilor atunci cand realitatea nu iti canta in struna, de fapt construieste in paralel argumentatia dezavantajoasa siesi in care supremul aruncat in gol este sa alegi infinitul, finitudinii cunoscute si incerte.

a pleca te face laș in aceeasi masura in care te-ar face laș sa ramai.
daca pleci, atunci renunti la ce ai putea avea din optiuni posibile, iar daca ramai, atunci renunti la ce ai putea avea din optiuni probabile.

sub masca fericirii sau nefericirii se ascund multe emotii carora le dam tot felul de nume.
e irelevant cum le denumim, atata timp cat stim diferenta dintre ele si cat stim ce este cel mai greu de aflat: ce ne dorim si ce suntem dispusi sa facem pentru ce ne dorim.