obsesiv-compulsivitate

Emil Cioran spunea ca singura justificare a unui om pentru a scrie este aceea de a-si exorciza o obsesie
altfel ar face foarte bine sa-si tina gandurile pentru el
ma gandesc serios la lucrurile care stau zilnic alaturi de mine, la gandurile care nu-mi dau pace, la oamenii care parca pasesc impreuna cu mine in toate spatiile pe care le locuiesc, la sunetele si acordurile care imi bucura constientul tacut, la scurtele amintiri catre care revin in fugitivele intermezzo-uri de la prezent.

zaboveste cu mine dorinta de a lasa mereu ceva in urma, adica de a ma misca incontinuu, de a nu avea continuitate in prezent, de a produce mici dare ce s-ar estompa imediat sub greutatea vazduhului.

imi formulez zi de zi pledoarii fara rest pentru anormalitate...
asta ma obsedeaza: cum conving un punct ca poate deveni linie doar daca se multiplica pe sine la infinit, cand el isi doreste universalitatea prin exceptionalismul unicitatii sale ireplicabile?

Comments