scancet

dimineata

iti revin in minte cele mai recente ganduri legate de acest moment de zi

"faci tu cafeaua azi?"

te doare de nu te vezi
azvarli pumni in aer, te ratoiesti la aciditatea acestei perioade fara mila, te chinui sincer intr-o schimonoseala demna de fiara incoltita, inghiti acum-ul pe nemestecate si, inevitabil, incepi sa sughiti...
ia cu apa, iti zici!
 

un colt de ochi e napadit de o ploaie sarata de final de vara

nu vrei decat sa te afunzi in asternut
sa te pierzi in bucla interstelara care va replica acest moment over and over again, pana la finalul universului

si sa astepti soneria interfonului care sa te asigure ca lucrurile sunt clare

dar ce naiva esti!
ce, cine, cum sau cand te asigura cu adevarat de ceva in viata asta?

a face lucrurile contrar vointei noastre...ce-i prostia asta?

mereu drive-ul de fond il conduce pe cel de forma: gandul care se alege in final si care le domina pe toate celelalte, este cel care isi impune vointa

nu exista "contrar vointei tale" ci doar "in ciuda tuturor celorlalte naluci"

sunt momente in care cele mai adanci principii sau intelegeri devin plastilina

de oamenii care permit acest lucru sa se intample ... in mod repetat! ... imi propun sa stau deoparte.

sunt entitati fara busola si fara simtul pierderii, care plonjeaza in vietile celorlalti, parazitandu-le si hranindu-se din emotiile si cele mai sincere trairi ale lor.

unii din acesti vikingi - cazurile fericite - se lasa molipsiti in sinceritate si accepta sa intre in tumultul pasional al senzitivitatii alaturi de cei pe care ii naucesc

e dimineata

si soneria nu suna.

ah, cat de nepretuite sunt evenimentele care nu mai permit lucrurilor sa fie vreodata "ca inainte"!

ma gandesc la tine, cazule fericit!, si in ciuda tentatiei de a continua diluarea agoniei care sunt in agonia care esti, imi doresc sa ne revedem in singura varianta in care ne-am potenta reciproc, fara efecte adverse: insanatositi.