De ce acasa e mereu altfel? Pentru ca.

De ce ne permitem sa fim mai duri si nemilosi cu cei de acasa decat cu cei care conteaza pentru noi putin spre deloc?

Pai

pentru ca suntem lasati, si daca avem putin noroc, aproape incurajati sa o facem in scopul eliberarii de balast, funingine si mizerie sociala

deci,

pentru ca putem

pentru ca suntem intelesi

pentru ca numai acasa este aprofundat contextul, nu doar conjunctura

pentru ca in familie se cauta solutii, nu slabiciuni

pentru ca ne simtim in siguranta

pentru ca nu vom fi etichetati bazat pe o singura scapare de moment

pentru ca ne putem rezema cu privirea in niste ochi care traiesc alaturi de noi si nu ne vom mai simti singuri

pentru ca poti, si trebuie sa lasi garda jos cu oamenii dragi

pentru ca numai acasa se cunosc mecanismele de dezamorsare

pentru ca nu oricine merita sa ne vada goi de zambete de complezenta, de ganduri-balast, de haine.

pentru ca noi ii alegem sa avem incredere in ei, indiferent de orice. 

Am putea spune, "nu este corect sa ai iesiri nervoase cu cei dragi, mai ales daca ei nu sunt de vina"*.

Si nici nu este corect!

Dar pentru "publicul spectator" care vede dincolo de gest, acest tip de descarcare este o pleiada de doua-trei seisme mici care elibereaza tensiunea ce, altfel adunata, ar devasta tot.

Iar pentru "actorii principali" trebuie sa existe constiinta faptului ca un astfel de gest extrem (prin raportare la noi in zilele bune) trebuie evitat inca de cand ii apar mugurii, scuzat, si daca totusi apare, compensat cu gesturi si emotii din extrema opusa. 

Cuvintele dor.

Si cum ele nu se uita, cel putin putem incerca sa fim iertati pentru a nu fi stiut sa nu escaladam o stare.

Societatea primeste "clasa de mijloc" a felului nostru de a fi, o tinuta smart casual a unei aparitii emotionale neutre si a unei stari dominant rationala; adica ceea ce de regula este "prezentabil" si se poate imparti in stanga si in dreapta cu toata raspunderea.

Este doar o parte din noi.

Pentru ca intregul fiintei noastre este reprezentat de toata paleta de emotii, senzatii, sentimente, ganduri, vise, trairi, rationamente si strategii.

Care nu se ofera niciodata la intamplare.

Pentru ca ne-am irosi.

Cazul ideal?

Sa reusim sa ne eliberam de aceste nevroze in drum spre casa, niciodata in afara ei.

Este incomparabil mai grav sa ii elimini din procesul propriu de vindecare pe cei din viata ta decat sa ii integrezi in aceasta transformare.
Daca i-ai ales bine si ai stiut cum sa-i inspiri in a fi la randul tau reales in fiecare zi, chiar daca nu te intorci cu privirea vei sti ca sunt in spatele tau purtandu-ti de grija.

E atat de simplu ...

Rufele se spala in familie :)

*nu vorbesc de violenta fizica, o iesire incalificabila din orice punct de vedere si la care nu fac referire