Cam enervant

Nu gasesc nici un motiv suficient de bun incat odata descoperita finalitatea iminenta a vietii, se ne mai intrebam ce sens are inlantuirea zilnica a experientelor umane.

Dar toti o facem, fie ca alternam aceasta principial dureroasa activitate cu frumosul dicton "ce conteaza, important este sa te bucuri de ce ai, cat timp ai".

Sfanta perversitate ideatica.

Suntem un lung sir de destine care stau sub auspiciului secundei de neantentie sau oboseala care spulbera pe loc tot ce ai investit, tot ce ai visat, tot ce ai sperat vreodata sa devii si tot ce ai reusit sa fii. Atat, o secunda in care ... nu te uiti cand traversezi strada sau o secunda in care ... trupul tau zice "gata, ma retrag". Ce, sta masina sa te intrebe de ce esti cascat? Incetineste vreodata cu adevarat sfarseala celulara?

Perversa divinitate.