RALUCA MIHĂILĂ

din anumite puncte de vedere, nimic mai nociv decat surogatele. nu fac decat sa te amageasca in credinta ca ai parte de original, cu marele risc de a nu-l mai recunoaste atunci cand iti apare in fata ochilor. cumplita minciuna antropologic setata in gena umana si ascunsa sub umbrela lui "totul se educa". exista momente in viata in care treci dintr-o stare de agregare in alta. a nu se intelege ca te schimbi, ci doar ca devii mai mult acelasi. si cel aparent nou, care alege de buna voie sa lase in urma un alt stil de viata, rememoreaza periodic, ca si cum s-ar intampla aievea, franturi din "alter-ego" ca si cum isi doreste sa ii permita sa mijeasca putin in prezentul din care a fost expulzat. ca si cum deschizi fereastra in speranta ca cine asteapta la usa va cauta, la un moment dat, alternative pentru a te patrunde. ca si cum visezi la ceva ce ai decis (argumentat) sa nu-ti doresti. ca si cum nu te asculti pe tine. ca si cum iti lasi capul sa isi faca...

Ieri a plouat. Dar nu oricum, ci in stilul "in doua secunde sub umbrela te uzi"-plouat. Mergeam pe strada si de la o secunda la alta a inceput sa toarne, eu fiind la o distanta de aproximativ doua sute de metri de casa. Nu a durat mai mult de un minut pentru a simti cum ploaia a patruns prin cizme, fusta, ciorapi, haina, bluza, tot; mergeam, practic, prin apa, fiecare pas transformandu-se intr-o clampaiala enervanta. Din cauza vantului si a unei spite desprinse in prealabil, umbrela s-a rupt asa ca o tineam deschisa mai mult de forma. Am renuntat insa la ideea, poate, fireasca, de a ma adaposti pana se va  mai linisti "viitura" pentru ca nu am considerat ca are sens sa stau degeaba in ploaie si frig riscand o raceala de toata frumusetea. Incepand cu momentul in care am simtit ploaia pe tot corpul iar fusta, sub greutatea apei de care era imbibata, aproape ma impiedica sa inaintez si chiar ameninta sa cada de pe mine :), m-a napadit un puternic sentiment de impacar...

pentru momentele in care tu insuti nu iti esti o ancora suficienta, ca nu poti fi 24/7, nu?, cum faci sa iti umpli mai bine programul de socoteli cu viata: te ancorezi in lucrurile care par stabile, in natura care nu piere, intr-un om in care ai incredere sau intr-unul proaspat cunoscut? Ce te face sa mergi mai departe, previzibilul, sentimentul de siguranta sau noul?

culorile pot lua nastere in cele mai ciudate ipostaze alb-negru

"dont speak unless you can improve on silence"

autosugestia existentei a cel putin a unui argument coerent si veridic pentru o actiune duce la desarvasire unele dintre cele mai stupide fapte. Doar pentru ca se aplica principiul "am o justificare".

reality isn't a particular good guide for human happiness choose your frame of reference and the perceived value and, therefore, the actual value is completely transformed.  this is what should be done if someone has to take a huge bottle of 100 pills: give them 60 blue pills and 40 red pills and tell them to take the blue ones first. the chance for people to get to the end is much greater when there is a milestone somewhere in the middle. once you have a very, very large budget, you actually look for expensive things to spend it on. what is wrong with placebo pills? they are the perfect pills: they do not cost any money, they make an incredible work, they do not have side effect and if they do, they are imaginary anyway so you can ignore them if something's worth guarding then it's something worth stealing. when you want people to become curious about something they think they don't like, pay guards and specifically tell them to not guard it very ...

      (Poate) primul lucru pe care l-as face ar fi sa infiintez o comisie interdisciplinara pe care as denumi-o "ALTERNATIVE. Mostra gratuita" alcatuita din cate doi psihologi, fizicieni, economisti, constructori, chimisti, matematicieni, PR-isti, IT-isti, doctori, ingineri tehnici. Rolul acestei comisii ar fi ca la fiecare initiativa legislativa facuta in parlament, respectiv la fiecare problema stringenta si fara aparenta solutie sa detaseze in tara un echipaj local (preexistent in fiecare judet si format dintr-o echipa din cate un profesionist din categoriile amintite mai sus) care sa monitorizeze timp de 72 de ore reactiile si feedback-urile la intrebarea "ce credeti ca trebuie facut pentru ....?" ale pacientilor internati in spitalele de psihiatrie din tara. As centraliza datele, as cere analiza lor de catre expertii amintiti si as trage concluziile.        Daca intr-un an nu ar veni din teritoriu nici o solutie alternativa...

...si ramai acolo cu privirea (cu grija sa nu te-mpiedici de viata)

cred (si) in oamenii care nu cred in nimic pentru ca desi par a nu avea motive sa nimic , totusi mereu ceva. asa cum nu intotdeauna stiu cum dar cel putin stiu ca de un de-aia.

      Imi plac oamenii care nu stiu ce vor de la viata dintr-un singur motiv: au o mimica ce transmite efort neuronal. Sunt oameni pe care ii prinzi in procesul intens si crunt al gandirii* (ce poate fi mai dur, cateodata, decat sa iei o decizie?), ii prinzi intr-un intermezzo al vietii lor care incearca sa le defineasca si apoi sa le confirme constantele in viata, sa le ancoreze fiinta de un tel.  "vreau sa stiu ce caut in viata mea" "vreau sa stiu ce imi pot dori de la viata" "vreau sa stiu ce pot face cu mine si cu voi si cu viata dintre" "vreau sa inteleg cum e cu scopurile - vin sau mi le fac eu?" Asta vad scris pe fetele multor oameni care screm o decizie, o solutie, un raspuns coerent, un gand conclusiv.  aprinzandu-si mijloacele pentru un scop intens       Poate fi de-a dreptul fascinant sa observi cum altii isi decid soarta - si de ce ajung la concluziile la care ajung - mai ales daca o fac in ...

      Oare trebuie sa fii cercetator pentru a nu te face sa te opresti din experimentat nici macar o minima intuitie ca experimentul ar iesi prost si nicidecum util lumii, sau este suficient sa fii un om pentru care ramane mai importanta posibilitatea (nu probabilitatea!) ca din ceva absurd sa iasa ceva probabil?       Si eu recunosc faptul ca de multe ori aleg sa ma conving singura de cate un lucru, desi mi se recomanda sa nu o fac spunandu-mi-se chiar si etapele prin care o sa trec daca incerc. Etape care de multe ori se succed intocmai. Dar de la "de multe ori" pana la "intotdeauna" exista un spatiu viran pe care mintea mea spune ca trebuie sa se insamanteze empirisme. nici un copil nu va intrece in curiozitate un adult, deoarece curiozitatea sa nu are scop.