Oras de imprumut

        Bucurestiul rupe caracterele in doua. Cu o probabilitate de peste 90%. Si in locul de impact, de ruptura, cladeste alter ego-uri de nerecunoscut.

        Este o realitate. Si asta nu doar pentru ca te inspira la lipsa de moralitate sau inactivitate neuronala in zona emisferei cerebrale responsabila cu bunul-simt sau cu generozitatea, ci si pentru ca te inghite, te rapeste lui si uiti cine esti, de ce esti si mai ales, pe unde te-ai lasat. De regula raspunsul la ultima intrebare este "la intrare".

      Nu-mi dau seama daca nativii de aici trec prin acelasi proces naucitor* dar cu siguranta provincialii ardeleni da. Pe unii din cei pe care ii stiam de acasa i-am revazut peste ani alienati, destructurati, schimbati si fizic si motivational, capitalist-izati nu prin cele mai bune aspecte, rupti de realitate, substantial nevrozati  si in mare lipsa de timp (enumerand aici, in mod clar, doar partile lor negative). Pe altii, care au ramas acasa, ii constat a fi "diferiti", desueti, non-moderni, din alt film . Diferiti de ce? De Bucurestiul cu care m-am obisnuit in toti acesti ani, probabil, cu care nu vreau sa fiu asociata in partile lui negative ci doar in cele pozitive. Normal, nu? Rupta in doua comportamental, emotional si lumeste, dar cu mandrie de fond :)

       Este un oras cosmopolit in care cred ca s-a cam uitat ca timpul nu il ai, ti-l faci, ca bunul simt nu se bareaza cu reprosul ori cel mult constatarea ca esti fraier, ca banii nu sunt scop ci mijloc, ca bucuriile vietii nu se lasa asteptate la nesfarsit pentru ca sunt mereu altele in functie de varsta - le amani, le pierzi - , ca nu te obliga nimeni sa fii comod in SUV-ul in care petreci doua ore pe zi si poti lua metroul, la fel de civilizat si poate chiar revelator pentru cei care uita ca numai prin comparatie cu ceilalti sunt cine cred ei ca sunt.

       Este insa si un oras extraordinar de frumos si ofertant din absolut toate punctele de vedere. Pana la urma este capitala, nu te poti astepta sa fie nici linistita precum un satuc de provincie, nici curata precum un orasel  de munte sasesc, nici plin de oameni care sa mearga doi cate doi pe trotuar. Este firesc sa fie un haloimas, un bazar profesional, cultural, muzical, uman si comportamental si mai ales, este firesc sa treaca in alt fel si in alt  ritm timpul intr-un loc in care mereu se intampla lucruri.

      Toti cei care ma intreaba unde locuiesc si le raspund "Bucuresti, deocamdata. De unsprezece ani" ma intreaba ce este in capul meu. Dar toti. "N-as da Brasovul pe Bucuresti pentru nimic in lume", imi zic ei. "Dar nu am dat Brasovul, doar imprumut Bucurestiul". Cu tot ce are el de oferit si de furat de la fiecare individ in parte.

      Daca stau sa judec drept, nu am ce reprosa Bucurestiului. El doar este. Si te primeste, mai cu bratele deschise, mai dandu-ti un cot in burta, asa, de "hai, bine-ai venit!". Iar tu, eu, oricine, ca element de nou, intram in hora sau nu. Atat.

A se mari pentru o vizualizare mai buna a oportunitatilor

* poate nu, pe principiul "rromii nu se imbolnavesc desi stau in jeg: s-au imunizat de mici"