etape de om

Nu cred sa fie nimic mai indestulator, mai reconfortant, mai energizant, mai linistitor pe lume decat sa te opresti din monologul interior si sa incepi procesul real de socializare cu propria persoana. Simtind, deci, ca poti sa ai incredere si in altcineva in afara de tine. Pentru ca doar atunci te debarasezi de balastul temerii de alti ochi si te linistesti cu voce tare. Nimic mai trist decat tacerea surda dintr-un suflet pustiit prin non-prezenta celorlalti.

Asa cum nu cred sa fie actiune mai completa si mai completanta pentru om decat sa anuleze fara sa-si dea seama nevoile sale de monolog si de socializare interioara si sa intre cu toata fiinta, ratiunea, sufletul si simturile, usor...usor...in dialog real cu lumea. Simtind, deci, ca iubeste cu adevarat pentru prima oara.

Dezavantajele, insa, ale intrarii in dialog cu lumea pe un termen mai lung decat clipa prezentului sunt fie ca lumea nu comunica mereu la fel cu tine - precum versiunile diferite ale unui program informatic ce nu suporta armonizare  - fie ca ajungi la un moment dat in care uiti de socializarea cu sine. Si desi Lucian Blaga lansa o idee extrem de adevarata care zicea asa "Cand esti prea mult singur, te instrainezi si de tine insuti. Te regasesti devenindu-ti familiar, cand esti cu altii", totusi,  daca nu stii sa iti recuperezi socializarea cu sine fara de care levitezi abscons si letargic prin vazduh nimeni si nimic nu ti-o va reda. Vreodata.