RALUCA MIHĂILĂ

Nietzsche:  In individuals, insanity is rare; but in groups, parties, nations, and epochs, it is the rule. La indivizi, nebunia este rară; dar în grupuri, partide, națiuni și epoci, ea este regula. Individul care alege să nu mănânce carne își exercită libertatea, alegând ce să ofere trupului său. Dar când zece, o sută, o mie urmează aceeași cale, libertatea devine dogmă, iar masa lor — altarul unei noi morale. Nu se mai hrănesc, ci se mântuiesc. Iar mântuirea lor cere sacrificii: pe tine, pofta ta, ceafa ta, micul tău. Individul care se trezește cu noaptea-n cap vrea doar o oră în plus pentru sine. Însă când o sută fac aceeași alegere, răsăritul devine liturghie. Cine nu se trezește devreme e leneș, păcătos, nedemn. Astfel se nasc cultele eficienței, cu zei cronometrici și sfinți încercănați. Individul care evită medicina convențională își caută poate vindecarea, poate iluzia ei. Dar când o masă de oameni își leapădă doctorii, știința e crucificată, iar în locul bisturiului e ridic...

Fac ce fac si dau peste aceasta notiune tembela de "cheat day", un construct modern care, in fond, inseamna "imi dau voie sa-mi fac rau o data pe saptamana". Voi explica. Din capul locului, as sustine ca devenim maturi in momentul in care intelegem sa nu ne mai angajam in lucruri, oameni, activitati care ne fac rau. Pornind de la aceasta ipoteza, toti suntem pe undeva pe traseul dintre adolescenti sau young adults si full maturity. Normal ca mai "picam" in ispite, pentru ca de-asta exista, sa nu ne lase sa scapam. Sau cel putin sa ne dea voie sa fugim, dar suficient de incet, incat sa ne poata prinde. Acestea fiind spuse, revin la subiect: control, emotii, senzatii. Numitorul comun al celor trei este mancarea.  Ori de cate ori ne simtim in afara controlului (o stare mentala* cu reverberatii profund emotionale) cel mai la indemana este sa infulecam ceva, ideal "comfort food", caci e despre discomfortul de care fugim prin carbs sub toate formele (d...