RALUCA MIHĂILĂ

some of the most complicated moments when you see how you outgrew people you care for and need to move on and when you find yourself loving people you'd rather not my December is about both and it's barely the 18th oh well, the perks of being a human ... 

nu pricep mereu ce mi se intampla obisnuia sa ma irite chestia asta si sa ma motiveze sa analizez pana ma pierdeam in labiritul mintii capabila sa isi dea sah mat imi atingeam record dupa record dintr-un mix de lene si sper eu, maturizare, am spart statuia arogantei care nu putea sa isi accepte infrangerea si am renuntat sa mai vreau sa inteleg, maxim cer suport si ghidaj din afara imediatului pentru a naviga ce pare insurmontabil  sau prea dureros pentru capacitatile pe care cred despre mine ca le am si faza e ca ...  :) mereu le am, apar de unde nu ma astept si ma surprind prin incrementalul de profunzime pe care il capat dupa ce scot capul dintre genunchi si adesea, talpi. asa ca iti multumesc!

Love. The feeling you're welcome to be all versions of yourself. In love. The expectation for the good parts to last forever.

I'm letting you live and die according to your own principles and because of that, I managed to keep mine but just so you know, I was more scared of you saying yes ...

ai avut dreptate dar mi-a fost greu sa ti-o dau suntem singuri suntem singuri atunci cand avem de trait ce e doar al nostru si mai ales, cand avem de trait realitatea pe care noi ne-am creat-o

I can't control what my heart chooses to love and to keep the unwanted away, I judge them before they come close to me. I find flaws in them to cut off what's inconvenient and I mutate what she has to say.  Guess what! She's not living without a fight and not because she has the upper hand of infusing blood in the system but because it was wired to go towards light and not be bothered by the little things.

demult nu m-am simțit atât de fericită "fără motiv" de parcă avem nevoie de motive ca să fim cine suntem și de ce, mă rog, simt asta? pentru că on a whim, am plecat spre o întâlnire și am decis să plec la mare pentru 3 zile. așa, cu ce aveam la mine și pe mine. și nu e ca și cum n-am mai fost demult la mare și nici ca și cum distanța ar avea vreo legătură cu orice, dar de demult nu am mai capitulat in fața dorinței de simțuri: senzația aerului sărat, a apei mării pe piele și a pescărușilor disperați. ce senzație când am ieșit din mașină!  ce senzație! primul lucru, mi-am luat o pereche de lenjerie, una de șoșete, un kilogram de cireșe, unul de căpșuni și unul de roșii de grădină. miroseam în plase, mă minunam și continuam să mă plimb. mi-am văzut de simțuri. să-mi fie de bine. pentru că, după cum ziceam aici , cam așa stă treaba.

so, what's a feeling without the thought about that feeling? what's joy without "I love this" or what's fear without the thought of "this is overwhelming"? catch the moment in between the rise of the feeling and the rise of the thought and take notice of the fact that no storm ever overwhelmed the sky.

ce teama iti e sa nu te convinga cineva de altceva decat ai ajuns sa te convingi singur ...  sa nu intri in mintile oamenilor ca sa ramai in a ta si numesti asta libertate ...  atat de frica, incat zidurile din jurul tau se construiesc singure  nu mai e nevoie de vointa ta au capatat o vointa a lor  propagata din derdelusul pe care l-ai provocat cand ai zis "gata!" doare ce faci doare ce zici doare, pur si simplu doare si esti OK cu asta pentru ca nu poti inca sa nu propagi durerea pe care a trebuit sa o simti tu si furiile asa ca le dai mai departe, nu poti sa le contii, sa le integrezi hurt people hurt people, bro! deal with your shit  fatada hristica oglindita in luciul apei nu e totuna cu isus dezidentifica-te, revino-ti si poate ... poate ... o sa simti ce mult ai de primit de la cei care te vad. dar pentru asta e nevoie sa te vezi tu. tu tu tu tu pe tine asa cum nu te poti vedea inca pentru ca te-ai asezat in unghiul mort.

am schimbat cursul câtorva vieți  care l-au schimbat pe al meu își reevaluezi viața când faci greșeli ne sprijinim unii pe alții înaintăm.

si cari si cari si iti cari si iti cari pumni invizibili, doar-doar cineva din jur te opreste de la a te distruge suntem atat de buni la propriile mecanisme adaptative suntem expertii vietii noastre mecanisme care de multe ori sunt, de fapt, dezadaptative daca te uiti cu lentilele corecte pentru ca te centrifugheaza  sigur, asta ca sa te tina intreg, sa nu te descompui atunci, pe loc ca sub imperiul fortelor care te imping in afara, fara sa vrei mentii un centru de la care te abati un centru fictiv, dar na ... cam ca sangerarea de la anticonceptionale, o vezi si zici ca ar fi, asa ca te linistesti, dar vai ...  dar daca uiti de mecanismele alea, te descompui mai tarziu pentru ca, ce crezi? fac cangrena si actioneaza ca nenorocirea aia de infiltratie in obturatie n-ai zice ca e acolo, mananci OK pana vine cate o durere din aia pana-n creier si nu stii de unde ti se trage pai de-acolo de unde ai lasat-o nesupravegheata da, clar nu putem singuri nu suntem singuri nu ne nastem sin...

e interesant cum se succed și transformă lucrurile  sau cel puțin unele din ele azi te oferi cu totul unei misiuni în care ești  all in dintr-o convingere fără margini și faci minuni din ea, ducând-o înspre superlative necunoscute nici măcar ție  ... iar mâine, un reality check te îndeamnă la un exercițiu de imaginație și te întreabă:  cum ar fi dacă ai ieși din asta?  cu mirare constați că răspunsul pe care ți-l dă toată ființa ta vine cu îndreptare de umeri, zâmbet pe buze, ridicare de frunte, verticalitate și înălțime cu alte cuvinte, înseamnă senin și eliberare. cum ajunge punerea în slujba a ceva în care crezi să-ți devină colivie? când se face tranziția de la DA la NU? cum să faci să nu aluneci? eh, cum să faci!  caști ochii. și stai cu ei mijiți pe tine însuți. aia e tot ce poți face. și e de ajuns. dacă te asculți cu atenție, ai să-ți spui toate lucrurile de care ai nevoie si pe care, uneori, le cauți pe coclauri. tu ești coclaurul de care ai nevoie...

what you escape into.

deși ne vedem periodic, cumva de fiecare dată te văd pentru prima oară. nu pentru că ai fi diferit tu, ci pentru că nu mă leg de nimic din ce lași să se vadă din tine și din ce aleg eu să văd fiecare zi, de la zero până la infinit și înapoi. zero este oricum un infinit neîntrerupt de efectul de buclă. foarte potent ce mi se întâmplă. și neprețuit. mulțumesc.