azi, nu mâine, azi.

demult nu m-am simțit atât de fericită "fără motiv"

de parcă avem nevoie de motive ca să fim cine suntem

și de ce, mă rog, simt asta?

pentru că on a whim, am plecat spre o întâlnire și am decis să plec la mare pentru 3 zile.

așa, cu ce aveam la mine și pe mine.

și nu e ca și cum n-am mai fost demult la mare și nici ca și cum distanța ar avea vreo legătură cu orice, dar de demult nu am mai capitulat in fața dorinței de simțuri: senzația aerului sărat, a apei mării pe piele și a pescărușilor disperați.

ce senzație când am ieșit din mașină! 

ce senzație!

primul lucru, mi-am luat o pereche de lenjerie, una de șoșete, un kilogram de cireșe, unul de căpșuni și unul de roșii de grădină.

miroseam în plase, mă minunam și continuam să mă plimb.

mi-am văzut de simțuri.

să-mi fie de bine.

pentru că, după cum ziceam aici, cam așa stă treaba.