recunostinta

nu pricep mereu ce mi se intampla

obisnuia sa ma irite chestia asta si sa ma motiveze sa analizez pana ma pierdeam in labiritul mintii capabila sa isi dea sah mat

imi atingeam record dupa record

dintr-un mix de lene si sper eu, maturizare, am spart statuia arogantei care nu putea sa isi accepte infrangerea

si am renuntat sa mai vreau sa inteleg, maxim cer suport si ghidaj din afara imediatului pentru a naviga ce pare insurmontabil 

sau prea dureros pentru capacitatile pe care cred despre mine ca le am

si faza e ca ... 

:) mereu le am, apar de unde nu ma astept si ma surprind prin incrementalul de profunzime pe care il capat dupa ce scot capul

dintre genunchi

si adesea, talpi.

asa ca iti multumesc!