de stine pi ctate în pia tră

aseară am vizionat un film foarte bun, Killing them softly.

foarte bun ca realizare, ca scenariu, joc actoricesc, convenție cinematografică, texte.

subiectul, însă și acuratețea prezentării acelei realități stupefiante (la propriu și la figurat) m-a înfiorat încă din prima secvență: oameni cu mici șanse sociale și puține posibilități financiare ajunși în America crizei din 2008 pe căi infracționale aducătoare de finaluri premature de viață: droguri, omoruri, jocuri de noroc, ilegalități, mafie locală.

oameni slabi din două motive: odată pentru că nu puteau ieși din propria lor predestinare și apoi pentru că erau șantajabili de către ceilalți din sectă.

mi-a ieșit pentru moment din minte faptul că este doar o poveste, doar o convenție, nu viața însăși, nu determinarea noastră de a ajunge ultimativ și fără tăgadă în sferele cele mai joase ale minții și sufletului.

deși doar o poveste căreia îi puteam pune oricând pauză și deși doar un ecran către o lume extrem de îndepărtată ... totuși, lucrurile mi s-au părut extrem de aievea, de aici.

căci, nu-i așa, acțiunea arată lucruri care se petrec la câțiva metri distanță de multe ori, la străzi depărtare ... la diferență de câteva minute față de ritmul vieții noastre.

tot oameni și ei.

oameni ca noi? 

nu chiar. 

și totuși, oameni și ei care, ajunși în conjuncturi reprobabile, acționează în majortatea cazurilor tot uman și instinctiv, chiar conduși de conștiință de multe ori, tot așa cum probabil am acționa și noi dacă am fi în locul lor.

hm, dar de ce nu suntem? 

ce ne desparte? 

ce stă între noi și lumea aceea de care vrem să ne ținem departe și despre care ne dorim să ne facem că, bunăoară, nu există? 

și cât de departe suntem noi de infracotrii din filmele care ne dau fiori?

la o telecomandă sau la o conștiință distanță? 

concluzia mea (greu de respirat în tăcerea urmăririi filmului pe întuneric și în timpul înghițirii unei bucăți de pepene roșu deja trecut) a fost că indiferent cât de departe ești de depărtări, un singur pas greșit ți le poate aduce pe contrasens, iar un al doilea pas greșit ți le poate lega de beregată.

pentru totdeauna.