aseară am vizionat un film foarte bun, Killing them softly . foarte bun ca realizare, ca scenariu, joc actoricesc, convenție cinematografică, texte. subiectul, însă și acuratețea prezentării acelei realități stupefiante (la propriu și la figurat) m-a înfiorat încă din prima secvență: oameni cu mici șanse sociale și puține posibilități financiare ajunși în America crizei din 2008 pe căi infracționale aducătoare de finaluri premature de viață: droguri, omoruri, jocuri de noroc, ilegalități, mafie locală. oameni slabi din două motive: odată pentru că nu puteau ieși din propria lor predestinare și apoi pentru că erau șantajabili de către ceilalți din sectă. mi-a ieșit pentru moment din minte faptul că este doar o poveste, doar o convenție , nu viața însăși, nu determinarea noastră de a ajunge ultimativ și fără tăgadă în sferele cele mai joase ale minții și sufletului. deși doar o poveste căreia îi puteam pune oricând pauză și deși doar un ecran către o lume extrem de îndepărtată ... totuși...