UX

"Bună ziua, apelul dvs e foarte important pentru noi".
Urmează 45 de min de așteptare, suficient cât să-ți amintești din workshopu' vieții că frustrarea vine din așteptări. Care chiar dacă normale, sunt prea mari.
Cam la fel de mari ca orgoliul tău de a primi un serviciu decent.
E vina ta, fraiere, nu-ți mai delega nemulțumirile, dând vina.
Asa. Înghiți în sec gândindu-te că ești un neînțeles cu scopuri prea mărețe.
Pe fundal o coloană sonoră de lift.
Cu ea pe speaker, îți bei cafeaua, citești presa și juma de carte din raftul Denisei, iei micul dejun și te pregătești de întâlnirea de la 10.
Cel mai eficient apel ever. Prima dată când reușești atâtea în timpul unui call. Apogeu de multitasking.
Și hop, se rupe magia când îți răspunde un part timer care vrea doar de buzunar.
Ai și uitat de ce sunaseși. După ce îți revii din eficiența ultimelor 45 min, îți dai seama că ai 3 variante:
1. Continui cu interlocutorul departe de a fi viabil
2. Închizi apelul și resuni, doar-doar dai de altcineva. Că așa e cu randomizarile astea. Nu știi unde ți-i norocul.
3. Renunti și te gândești că ce voiai nu mai e important.
Alegi 2.
"Bună ziua, apelul dvs este foarte important pentru noi".
Și brusc ai o revelație.
Exista varianta 4.
Schimbi operatorul și te muti la ăilalți.