blestemata zi mult asteptata

exista oameni ajunsi in postura ingrata in care sortii, dupa mult timp de chin, nu le mai sunt potrivnici si totul incepe sa concure la posibilitatea ca ei sa fie, in sfarsit, fericiti.
nu mai au dusmani.
nu ii mai chinuie nimeni din afara lor.
nu mai e nimeni pe care sa dea vina pentru nimic din ce se intampla bun sau rau in viata lor.
nu mai au cui sa delege responsabilitatea unei tristeti de fond, tot asa cum nu mai au ocazia de a face cuiva in ciuda pentru un zambet pe care il afiseaza mai degraba in scop de a naste invidie, decat pentru ca asa simt.

acum au ajuns fata in fata cu oglinda propriilor neputinte ... si nu le place deloc ce vad.
nu mai au unde sau de cine sa fuga asa cum au facut-o atata timp.
trebuie sa isi inlocuiasca scopul de a se feri cu cel de a construi.
nu le mai sta nimic in calea nefericirii.
in afara de ei insisi.

una dintre cele mai mari capcane este sa ai mereu la indemana un tap ispasitor cu ajutorul caruia sa iti eviti propria privire.