concluzii comode

mult mai peroram despre motivatie ... cum unii o au, cum altii nici macar nu stiu ce inseamna

cum sa ajungem sa fim motivati
cum sa ne mentinem motivati
cum sa motivam pe altii
sa gandim pozitiv
sa fim optimisti
sa nu spunem "nu" sau chiar mai mult de atat, sa spunem "da"
sa acceptam provocarile
sa incurajam noul si elementele surpriza
sa gandim out of the damn box
sa zambim ... daca se poate, pana cand ni se usuca gingiile

cat de facil concluzionam ca daca nu bifam "da" la cele de mai sus, hop suntem niste comformisti care de fapt nu isi gasesc locul in viata lor si, de parca asta nu ar fi destul, care nu isi dau voie sa creasca!
asa ca am facut niste training-uri despre cum sa ne gonflam stima de sine si curajul de a face lucruri noi
conceptul de dezvoltare a personalitatii nu cred ca a ratat pe vreunul din noi in ultimii ani
toti cautam acum sa iesim din noi (oare cum ar fi sa intram mai adanc?), sa fim cea mai buna versiune a noastra (ca si cum pana acum ne-am ratat viata), sa ne punem in valoare defectele pentru ca, nu-i asa, din slabiciuni ne luam puterea (ca si cum atu-urile devin irelevante) ... si in aceasta cautare de a iesi din noi insine ajungem ca in loc de cuvinte pline de sens sa behaim neintelesuri inspirate de speakeri dezvoltati peste noapte pe seama banilor nostri

hai sa ne gandim un pic la ce sta in spatele aparentei lipse de motivatie
nu cumva exista acolo o teama de nou?
o frica de schimbare?
un mic instinct de conservare?
sau poate pastrarea unui status quo doar pentru ca ne dorim sa ne pastram in vecinatatea cunoscutului?
nu cumva evitarea surprizelor, pentru ca cine stie daca nu sunt neplacute?
sau poate reducerea riscului?
ori imaginea unui scenariu negativ care sa ne mentina in zona de siguranta?

si intreb: sunt cele de mai sus defecte ale unei persoane care nu isi gaseste rostul in viata, sau sunt niste senzatii si porniri perfect umane si la locul lor?

cred ca avem in noi pornirea inspre aventura si nou vs. conservare si mentinerea de status quo
si mai cred ca aceasta pornire poate fi influentata prin educatie si expunerea la medii care faciliteaza o optiune sau alta
dar lucrul in care cred cel mai tare este ca nu este nimic in neregula cu noi, indiferent de reactiile noastre.
cu totii ne aratam lumii ca urmare a unor cauze, dezvoltam un mod de a fi la care ne aducem concursul si mai presus de orice, nastem consecinte.
singurul loc unde as vedea o neregula este in schimbarea de dragul schimbarii sau mai rau, de dragul celorlalti