RALUCA MIHĂILĂ

e seara tarziu...tocmai am intrat in casa, obosita rupta si batuta cu propriile-mi arme. asa-mi trebuie daca imi spun parerile: imi asum momentele in care mi le uit si mi le aduc aminte altii :). fara a avea cu adevarat chef sau energie pentru altceva decat pentru un pahar de demisec asezonat cu un varf de introspectie, dau de un titlu "cine nu lasa Romania sa se dezvolte" .  ia sa vedem! deschid si citesc prima fraza "indicele general al libertatii este alcatuit ca medie aritmetica simpla..." Hopa! Ia sa vedem daca s-au prins...ultima data era o buimaceala de indicatori economici semi-goi si irelevanti. continui cu "...a 10 indici referitori la libertatea monetara, fiscala, de afaceri, investitionala, de comert, financiara, a muncii, proprietatii, libertatea fata de coruptie si, in fine, cea data de cheltuielile guvernamentale". wow, dupa 10 ani de la facultate lumea a ramas tot la ecuatia asta si...la foile ingalbenite si la manualele ret...

demult nu am mai adormit fara sa ma gandesc la nimic oare cum am facut chestia asta? cred ca a fost bine, de vreme ce nu-mi amintesc nimic...rau. sau stai! asta nu e cumva unul din lucrurile de neanalizat si de care te bucuri cand se intampla, si atat? cam ca racoarea pasiunilor pulsatile in vreme de canicula?

Cum te diferentiezi? Oprindu-te din alergat si stand ... suficient de mult incat sa lansezi o noua tendinta.

Voi scrie ca un licean de 15 ani - cu englezisme presarate cool in mijlocul frazarii - dar prin prisma celor 32 de ani traiti din plin...uneori e bine sa faci experimente de "cut your age in half and just do that" Think positive: Cliseul care l-a depasit pe cel cu "traieste clipa". Suntem absorbiti de aceste sloganuri de piata transformate in mass message pentru a prinde usor si pentru a circula rapid. Ce inseamna, de fapt, sa gandesti pozitiv? Sa vezi in orice obstacol un inceput de oportunitate, sa nu renunti la telul care te-a pus in miscare, sa nu alungi seninul cand norii par a-ti da tarcoale. Cut the crap, people! E ok sa fii trist, e ok sa disperi, e ok sa te saturi, e ok sa te superi, e ok sa stai descumpanit pentru ca nu intelegi ce ti se intampla, si e ok sa simti ca nu mai vrei ori ca nu mai poti! Si nu spun ca e ok pentru ca toti o facem sau pentru ca demonii sunt o companie placuta - pentru ca nu sunt, they really suck. Spun ca e ok sa alternez...

In mod cert unele lucruri continua sa ma revolte, sa ma determine sa reactionez instinctiv. Si e bine asa, altfel le-as cataloga tacit drept firesti. Azi m-am urcat intr-un tren care urma sa calatoreasca 3 ore...caldura mare, mon cher, lume multa, zumzete si rasete din cele mai colorate, grupuri de tineri, cupluri, mamici cu micutii lor, batrani. Eu, ca de obicei, la fereastra cu picioarele ridicate pe scaun si preocupata de ce se intampla dincolo de geam. La un moment dat mi-am intors privirea inspre inainte si am zarit o mamica ce-si tinea in brate baietelul adormit...langa ea mai erau trei copilasi, tot ai ei, care misunau nestruniti printre scaune. Mamica parea usor epuizata, insa cu constiinta unei osteniri cu folos. In scurt timp, in zumzaiala micutilor ei, a atipit...probabil ca in subconstient stia ca puii ii sunt pe aproape si nu au ce pati.. Nu mi-am putut dezlipi privirea de la scena ...pana cand una din fetite a venit la ea, a miscat-o pentru a o trezi si a-i spune ...

A fost o zi mai frumoasa ca cea de ieri ... Pentru ca mi-am propus sa fie inca de la prima ora a diminetii. Norocul, pilonul cauzal comod al celor care nu reusesc pentru ca uita sa incerce, ramane in mod normal in cadru dar ca figurant: nu schimba nimic in poveste, insa lipsa lui s-ar simti. A fost o zi obositoare..dar nimic nu ma sufoca mai tare decat inactivitatea mentala cronica. Mi-e bine.

We are never prepared for what we expect....

Avea de ales intre a crede in "daca nu as fi fost eu, ar fi fost altcineva" sau in "daca nu as fi fost eu, ar fi fost altfel". De ce atat de mare tentatia primei abordari, cea a speculatiei, in detrimentul certitudinii? Ne place la nebunie sa ne imaginam trecutul.

Calin este mai mereu mofluz, trist, inecat in ganduri tenebroase. Ce ii place cel mai mult la viata lui este cand se trezeste dimineata si isi aminteste ce a visat. Visul de azi dimineata insa a fost altfel: a visat ca nu mai are vise. Perspectiva l-a lasat mut si tocmai si-a dat seama ca de cateva ore sta in fata oglinzii.

si cum am trai daca nu ar trebui sa ne contrazicem cu Dumnezeu in fiecare zi?

The opposite of addiction is not sobriety. The opposite of addiction is connection.   *inspired by TedX

Imi doresc sa il intalnesc pe acela care ... nu s-a temut sa ramana singur pana acum, fiind convins in fiecare moment pentru ce o face, si cat l-ar putea costa sa nu.

ai de ales intre doua scenarii... desigur, mintea si inima ta tind inspre una dintre directii, insa "scorul' este foarte strans si departajarea nu se poate face decat apeland la subiectivitate. asa ca incerci sa te dai un pas inapoi, sa gandesti critic si sa elimini orice efect de halou...e riscant.   simti in fiecare secunda emotia celui care doreste sa i te alaturi ... uneori ai senzatia ca ar face aproape orice sa fie el cel castigator fara a fi biased in gandire, luciditatea iti spune ce iti doresti cu adevarat ... dar nu poti sa nu te intrebi: intr-un final nu ai dreptul si de ce nu, responsabilitatea fata de tine sa te indrepti inspre cel care iti arata ca te vrea mai mult?   desigur, este esential sa stii ce iti doresti si sa mergi in directia care sustine aceasta dorinta ... dar ce faci daca la final de drum auzi usa cum scartaie la fiecare deschidere?   nu este greu doar sa organizezi o campanie electorala...

Viata trece repede cand te fura peisajul. Am invatat acest lucru de la un mare om....

Descoperirea irationalitatilor mele de zi cu zi ma imping, fara un efort pe care sa il consider vreo secunda istovitor sau demotivant, inspre un studiu multidisciplinar al propriilor limite mentale. Este extraordinar sa simti ca ai mereu ceva nou de descoperit .. pentru ca lucrul cu mintea nu vad a cunoaste final. Poate doar in clipa ridicarii din ea. Ce ma intristeaza intrucatva, este faptul ca desi studiindu-ma si studiind in general, ma apropii de oameni intelegandu-i mai bine, in acelasi timp ridic intre mine si ei un zid empatic: un zid care inchipuie obstacolul de netrecut intre a vrea sa fii inteles de ceilalti si a prefera mai degraba ascunderea de ei. Lumea doar crede ca vrea sa fie inteleasa...asa ca cei care chiar ii inteleg pe ceilalti au datoria morala de a o face in mare liniste....pentru a nu deranja. Iar arta...o , arta! Sta in a intelege, ramanand detasat!