RALUCA MIHĂILĂ

ma aflu intr-un loc usor enervant pentru ca nu ma lasa sa ofer, sa primesc, sa fac diferenta asist si sper of sper sa ajung sa ma intamplu ! asa ca imi tin pumnii ma intreb, insa, daca merit sa patesc asta, daca merit sa ma nasc stiti cum se spune, cand ajungi sus deseori uiti de unde ai plecat si ma gandesc ca nu stiu, nu am cum sa stiu ce voi ajunge sa fac important este, imi spun, sa nu stau degeaba pe sansa mea si sa nu stric sansa altora pentru ca am fi intre caatigatori, nu? este un gand care imi este suficient ca sa am incredere in univers ca ma va gazdui la un moment dat cand considera el ca ar fi potrivit...si daca ...

Astazi am inteles rolul deadline-urilor. Daca am lasa oamenii liberi, s-ar razgandi la nesfarsit. Cand le impunem un termen de "predare" sunt obligati sa se supuna lui si rezultatelor pe care isi pun semnatura pana in acel moment. Este un soi de coercitie constructiva. Obliga la seriozitate, la eliminarea procrastinarii, la responsabilitate, la acuratete, la 'finit'. Un soi de pregatire pentru completitudine si finaluri ... asa cum nu este in regula sa ai o viata plina de "neterminate" care iti atarna de un fir logic, tot asa nu poti trai razgandindu-te tot timpul - la un moment dat va trebui sa 'predai' stafeta. De tot.

suntem suma lucrurilor pe care le gandim, inglobam multitudinea persoanelor pe care le-am intalnit in viata, suntem ceea ce s-a transformat in actiune de-a lungul timpului si mai ales, suntem ceea ce nu putem pune in cuvinte despre noi crampeie de memorie ... din cand in cand ne amintim de cate un moment in care am ramas trazniti de ce a putut face un om, de ce idee mareata am auzit, de ce emotie a trecut prin noi e bine sa fii traznit ... te scoate putin din ale tale ... este un moment pe care ai vrea sa il pastrezi intr-un sertaras secret actionabil cu cheia dar nu toate momentele se lasa pastrate astfel pe unele simtim nevoia sa le imortalizam intr-o fotografie dar de ce, ori de cate ori mergem intr-un loc nou sau revedem pe cineva drag nu putem sa nu ne facem poze?  poate pentru ca ne dorim sa prelungim ce avem in noi in acel moment unii vor palmares si isi incropesc colectii masive de momente disparate in timp indiferent de scop, nu tinem minte oamenii pent...

-Si ? -Si ce? -Cum e? -Ce sa fie? -Totul. -La fel. -Ma pui pe fuga … din nou. Ti-e frica de mine degeaba. Dar te las. Mai zi-mi. -Esti aroganta si ai senzatia ca fara tine nu se poate. N-ai pic de decenta cand e vorba de a menaja omul de tristete. Dai cu barda, nebuno, dai cu barda in moalele capului. Si ma intrebi cum e? -Ai prefera sa te invalui in mangaieri de pene? -Nu vreau pene si puf, dar mai lasa-ma cu fricile, cu angoasele, cu frustrarile, cu toate cele cu care nu se poate lupta. Cum sa lupt cu intunericul cand el e doar absenta luminii? Cum sa ma bat corp la corp cu frica, cand ea nu exista? Ma faci sa cred ca am dusmani reali in care sa pot lovi cu nesat si sa vad cum ii lasa puterile cand colo ma trimiti sa ma lupt cu aerul. O lupta cu naluci nu va putea fi niciodata castigata si totusi m-ai mintit mereu si ma minti in continuare in timp ce ma arunci in ring cu niste unii de alta consistenta decat mine. Cica “descurca-te!”. -Daca vrei putem sa o lua...

sunt doua perspective care pot pune la incercare inceputurile - cum ar fi sa ne plictisim impreuna? - cum ar fi certurile intre noi? si daca nici unul din cele doua raspunsuri nu este de natura sa descurajeze ajung la perspectiva de analiza a sfarsitului - cum ar fi sa ramana fara mine? mergand inainte in tandem cu el si cu aceste trei raspunsuri imaginare satisfacatoare ajungi sa constati, in timp, ca nu vei trai niciodata raspunsul la primele doua, iar cel de-al treilea va capata valente surpinzatoare cand subiectul vei fi tu. nu spun ca nu sunt bune filtrele, dar cred ca e bine ca gaurile sa fie suficient de mari incat sa lase sa treaca niste "impuritati".

ziua in care voi putea spune cine sunt va fi o zi trista ce e viu trebuie sa evolueze continuu orice isi inceteaza cursul evolutiv incepe sa fie incadrabil intr-o fraza, intr-o eticheta ... devenind static.

am ajuns sa ne fie atat de frica de noi, de ei, de tot, incat sa reusim sa schimbam tendintele vestimentare ale emotiilor nu se mai poarta iubirea cum exista o ciclicitate in toate, inclusiv in stilul vestimentar, astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina.