duminical

in gradina unei biserici, langa 'morti" si 'vii' se vand patrunjel si marar proaspete ...

in miros de verdeata pentru ciorba, vine organul

- bai, ia, aveti autorizatie sa vindeti aici?

- hai dom'le, sa fim crestini! facem si noi un ban cestit, nu furam, nu batem. zi mersi!

- da, zic. da' autorizatie aveti?

vine un client

- cum dati patrunjelul?

negustorul:

- la patru legaturi a cincea e fara bani.

- pai vreau doua

- nu mai bine iei patru si a cincea n-o platesti?

organul isi aduce aminte ca e acolo:

- autorizatie ai, omule?

- lasa-ma bre, nu vezi ca nu ma inteleg cu asta? iei patru sau ma lasi?

m-am trezit facandu-mi cruce ... doar e duminica si am trecut pe langa o biserica.

   

la nici 100 metri, dau de o doamna bagata (scuzati) intr-o grupare de copaci de la marginea strazii pentru a culege ceva ... se ridica pe varfuri, isi calcula distantele de la care sa actioneze cu impact, tragea de crengi, rupea din ele niste ceva-uri pe care le baga intr-o punga pe care scria mare "azi duc mai multa fericire acasa".

dupa juma de ora ajung in Herastrau unde ma fixez langa o statuie in asteptarea companiei.

un pitic cu ochi albastri facea instructaj cu tata

- nu plecam!

maturul mai incerca:

- hai, tati, sa mergem, ne asteapta mama acasa.

- stai aici! fu porunca urmata de un gest cu degetul mare indreptat inspre asfalt

- eu plec, fu rezolutia..daca vrei, vii cu mine, daca nu, ramai aici.

- nuuuuuuuuu, si ochii albastri incep sa planga in sughituri (uau, asa de la o secunda la alta?!) si sa strige "nuuuu, nu pleca ca vine vlazitoalea"

tatal se intoarce, usor induiosat, zambeste, il asigura pe pustiulica, ca nu e nici o vrajitoare si incearca sa il ia in brate, dar asta micu':

- nuuuu, mai stam.

- eu plec.

dupa cateva contre similare, s-a induplecat sa se duca dupa "asta mare care ma ajuta sa nu-mi fie frica".

o zi faina.