RALUCA MIHĂILĂ

rezolvarea unei probleme nu vine mereu din gasirea unei solutii, ci si dintr-un switch de perceptie asupra cauzei corecte. un soi de scoatere a capului din crengi pentru a vedea padurea... m-am chinuit de atata timp sa imi activez frica pentru a anihila efectele devastatoare ale unei cauze care nu era acolo ... cand de fapt solutia era in modul de a pune in discutie cauza insasi. nimic nu e ceea ce pare.

Incep sa vad o scindare a societatii romanesti in trei categorii... Cei care sunt romani prin faptul ca traiesc si simt romaneste, in Romania fiind... Cei care se simt jenati de originea lor si fug miseleste, fara pic de recunostinta, sau mancand pamantul, resemnati, comozi, enervati ori plini de ifose inspre societati in care vor fi mereu cetateni de gradul doi ... un titlu care, in acceptiunea lor, innobileaza mai mult decat acela de roman autentic. Si cei care traiesc in Romania, nu intentioneaza sa plece dar se complac in comoditatea argumentelor ubicue de tipul "aici nu poti face nimic", "la noi ca la nimeni" ori "sa fii prost sa fii corect". Sunt aceia care la finalul unei vieti traite precar din punct de vedere sufletesc si intelectual vor constata cu mandria unei cornute imberbe ca "nu se poate, dom'le, orice-ai face, astia iti pun bete in roate"...Cu alte cuvinte, sunt aceia care isi justifica o viata de nimic prin nen...

uneori spre deseori ma uit in jur si imi dau seama ca viata nu este pentru toata lumea... apoi ma gandesc ca tocmai ce am iesit dintr-o bula de aroganta ... dar parca totusi nu ... voi cand va uitati in jur ce vedeti? 

cum faci sa visezi cand nu poti sa dormi?

Nu stiu daca le stiti ... cert este ca exista. Ma refer la acele "micro-treziri" din timpul noptii, acele scurte momente de iesire din sfera viselor si reintrarea in constientul imediat care, pe de o parte, certifica o activitate atat de intensa si profunda a creierul incat nu accepta anestezierea totala intru subconstient si, pe de alta parte, aduce la iveala temeri sau trairi care macina. Eu am avut un episod de acest tip azi-noapte. M-am trezit pentru cateva secunde pentru a ma intreba ce si cum faci sa te aduni atunci cand esti rupt in bucatele mici si neregulate pentru a n -a oara? De la un moment dat nu mai poti reface puzzle-ul, oricat ai incerca ... si risti sa ajungi un altfel de model. Ca si cum initial aveai un peisaj frumos de poveste si ulterior faci din el un malul marii la Costinesti. Am adormit cu intrebarea pe buza mintii ... fortandu-mi inconstientul sa preia fraiele.