RALUCA MIHĂILĂ

uneori nu-mi inteleg intrebarile, chiar daca raspunsurile nu intarzie sa apara.  putin ciudat pentru ca am intrebat in gand universul cum se poate asa ceva si mi-a zis ca nu a fost in plan un astfel de scenariu si atunci i-am zis "pai fa ceva! nu se poate sa ne dam de ceasul mortii ca sa iti reparam tie scaparile! Esti un imberb nedemn de creatia sa!" s-a dat lovit in plex si a inceput sa ma ignore ... asa ca am ajuns sa intreb aerul: in timp ce eu tot iau in freza intrebari fara talc, cu datul cum ramane?  al vinei, desigur!  pentru ca practica ar zice ca fara termen de implementare si persoana responsabila nu mere. vreau sa stiu pe cine sa dau vina! da, nu e mereu usor sa te autoasumi asa ca nu ma astept sa se arate cat de curand motivul. pacat mi-e dor de univers dar trebuie sa nu uit niciodata ca, desi le rostim rapid si par adesea inofensive, cuvintele se intiparesc pentru totdeauna in mintea celui care le aude stiu ca u...

aștept cu interes momentul în care va fi cool să fii român... pentru că va veni și vremea aceea. să văd atunci cum toți rătăciții își vor aminti subit cărei nații aparțin.  oportunist-caragialesc, desigur.  până atunci mă  bucur de trierea naturală.

"De toate pentru toti" imi inspira compromis, rabat de la calitate, lipsa de norma si un mare nimic. Interval de actiune: de la zero la finit. Pun botul masele. Volum. "Totul pentru cei care apreciaza calitatea " este cu totul altceva. Interval de actiune: de la foarte bine in sus. Specializezi un public deja educat. Nisa. Formularea iti creeaza anturajul.

nu putem niciodata sa apreciem ceea ce avem in timp ce avem la intensitatea cu care o facem cand ne lipsesc lucruri ....  pentru ca aprecierea presupune finalul unui intreg lant emotional si empatic care vazut in sens invers ar presupune: rememorarea status quo-ului initial si nostalgie emotia lipsei si efectul privarii < stare negativa atacarea unei nevoi   eveniment soc de tip "declic"  status quo (nevoi, interese si dorinte satisfacute). si chiar si dupa mai multe declic-uri, nu stiu daca are vreun rost sa blamam pe cineva pentru ca nu poate aprecia ce are.  are sens sa vrem mai mult decat avem (nu din punct de vedere al nemultumitului ci al celui care isi doreste sa progreseze) si cand nu mai avem nici putinul initial sa ne amintim cat de bine era cand, conform celor mai recente norme, nu aveam practic nimic. in punctul de pornire sta esenta, iar in rezultatul final doar potentialul.

Vreau sa cinam impreuna, vreau sa luam pranzul punand in comun nu doar o masa ci si idei si priviri aruncate dezmatat pentru farfuria cu peste in vin, vreau inghitit in sec si in plin :), vreau zambete discrete cu gura plina, vreau apropierea data de dragostea care trece prin stomac, vreau mic dejunuri cu tine, traindu-ne pe noi asa cum ne dorim inainte sa iesim pe usa si sa ne traiasca ceilalti, vreau sa ne bucuram de cafeaua de dimineata in timp ce cascam si ne reacomodam cu lumina, vreau sa ne dezmeticim incet si cu mustaceli complice dupa o noapte obositoare care va trece mai usor peste o noua zi doar pentru ca va fi urmata de o alta noapte ... la fel.  Vreau sa credem si sa simtim ca avem totul.  Pentru ca l-am putea avea. Este plina lumea de iluzii optice.

- Ai fost vreodata in exil? - Am stat ani de zile inchis in mine. - Cum de ti-ai frant inima? - M-am impiedicat de ratiune. Mereu sta in drum ... - Dintre toate, ce te doare cel mai tare? - Momentul in care ma dor pe mine.

Cat de mult poate schimba o clipa in viata cuiva! Reconsidera caractere, decizii, priviri, cuvinte, trairi, esente, starea de moment, viitorul care se vroia dinainte stabilit, insusi echilibrul. O clipa. Atat. In care fie te aduni si te redai tie, fie te faramitezi ca o vaza scapata de la etajul douazeci.

cat de minunate sunt diminetile in care proaspat trezit din somn vezi pe acelasi cer, perfect identificabile, soarele pregatit sa se imparta lumii si o semiluna gata sa se retraga in spatele cortinei pana la urmatorul intermezzo... in timp ce te stergi la ochi, casti si te intinzi luna iti face cu mana a "ne revedem curand...ai grija!" imi va placea mereu aceasta sincronizare de planuri pentru ca este greu sa spui ce se termina si ce este gata sa inceapa.