azi, nu mâine, azi.
demult nu m-am simțit atât de fericită "fără motiv" de parcă avem nevoie de motive ca să fim cine suntem și de ce, mă rog, simt asta? pentru că on a whim, am plecat spre o întâlnire și am decis să plec la mare pentru 3 zile. așa, cu ce aveam la mine și pe mine. și nu e ca și cum n-am mai fost demult la mare și nici ca și cum distanța ar avea vreo legătură cu orice, dar de demult nu am mai capitulat in fața dorinței de simțuri: senzația aerului sărat, a apei mării pe piele și a pescărușilor disperați. ce senzație când am ieșit din mașină! ce senzație! primul lucru, mi-am luat o pereche de lenjerie, una de șoșete, un kilogram de cireșe, unul de căpșuni și unul de roșii de grădină. miroseam în plase, mă minunam și continuam să mă plimb. mi-am văzut de simțuri. să-mi fie de bine. pentru că, după cum ziceam aici , cam așa stă treaba.