Moarte și regenerare

30.12.2023

Prima zi fără febră mare, după trei zile cu.

Să ne înțelegem, sunt persoana care suportă durerile cel mai bine din câte cunosc.

Nu le caut, dar dacă le am, le duc cu (relativ) stoicism.

Băi, dar capul fiert le ia pe toate.

Mințile clocotind, gândurile devălmășite și semi halucinațiile te bagă în lumea dezlănțuită.

Nu mai merge cu placebo și homeopatie ... când ajungi la astea, gata, tragi cu paracetamoale, algocalmine, acetilcisteină, acid ascorbic și alte alea cu nume lungi.

Problema e că nu funcționau nici ele de la un moment dat, iar așteptarea mea era să-și facă efectul pe loc, având în vedere că eu nu iau pastile deloc. Când am văzut 0 rezultate, m-am panicat puțin. Până la 112 mai aveam o singură etapă pe care o puteam face singură: împachetări cu cearșafuri umede. 

Dar am început să văd efecte, așa că am prins speranță.

Am luat pastile nu pentru că nu aș fi avut încredere în puterea corpului meu de a se reface, ci pentru că știu damage-ul provocat dintr-o inflamație prelungită de tipul ăsta. Atât îmi mai funcționa creierul.

Așa că am intervenit cu tratament de simptome, știind practic de unde mi s-a tras și ce am de rectificat după ce trec pârleazul.

Juma' de an în care am băgat ca MIG-ul, mâncat dezordonat, lipsa de activitate fizică și pauză de la pauză & reset.

Așa că aia e, femeie în floarea și splendoarea vârstei si feminității, în prag de An Nou, leșinată cu dureri în toate celulele corpului, cu limba albastră ca un Chow Chow de la albastru de metilen administrat obsesiv, cu ochii mijiți, auz slăbit, nas de ren, râs de vrăjitoare (doar că mai mult vrăjitoare și mai puțin râs), tuse dintr-o convingere greu de găsit, înfofolită până-n dinți și mirosind a oțet pe fond de speranță că doar-doar scade febra și îmi revin mințile unde erau înainte să le rătăcesc.

Sexi as fuck.

Dar când vrei să supraviețuiești, le dai încolo de aparențe. Sau de gânduri de fuck.

Te uiți în oglindă în speranța că te vezi, nu că îți place ce vezi.

Exagerez, dar știți că nu exagerez foarte tare. 

A fost o combinație de virus cu channeling făcut fără grijă, așa că mi-am cam așternut singură acest final de an. Dar vai, câte a început să-mi aducă!

De la vise extraordinare provocate de creierul meu suferind, până la descărcări emoționale venite "de nicăieri" (deși știm că nu există de nicăieri), realizări și descoperiri care vin cu ordine. Multă ordine. Noise cancelation. Și pagini de jurnal scrise cu creionul care scot, scot, scot ... lucruri atât de adânc păstrate și care doar așteptau să le vină și lor rândul.

După zilele de zăcut care parcă nu se mai terminau (și au fost doar 3, da?!) vin și zilele prolifice - podcasturi, mișcare, citit cărți, filme bune și în curând dans, natură și prieteni ... e atât de bine! Nici că puteam sfârși mai bine acest an! Șiiiiiii, foarte important, uitat pe pereți, nefăcut nimic. Priceless!

Boredom - land of all creativity.

Câte lucruri importante pentru mine ajunseseră în decor și deci, îmi ieșiseră complet de pe hartă!

So ... from last days' wreck to the 2024's queen ☀️.

Sunt recunoscătoare tuturor celor cu care mi-am intersectat calea conștient sau nu ... și foarte mult, propriei mele conștiințe.