RALUCA MIHĂILĂ

30.12.2023 Prima zi fără febră mare, după trei zile cu. Să ne înțelegem, sunt persoana care suportă durerile cel mai bine din câte cunosc. Nu le caut, dar dacă le am, le duc cu (relativ) stoicism. Băi, dar capul fiert le ia pe toate. Mințile clocotind, gândurile devălmășite și semi halucinațiile te bagă în lumea dezlănțuită. Nu mai merge cu placebo și homeopatie ... când ajungi la astea, gata, tragi cu paracetamoale, algocalmine, acetilcisteină, acid ascorbic și alte alea cu nume lungi. Problema e că nu funcționau nici ele de la un moment dat, iar așteptarea mea era să-și facă efectul pe loc, având în vedere că eu nu iau pastile deloc. Când am văzut 0 rezultate, m-am panicat puțin. Până la 112 mai aveam o singură etapă pe care o puteam face singură: împachetări cu cearșafuri umede.  Dar am început să văd efecte, așa că am prins speranță. Am luat pastile nu pentru că nu aș fi avut încredere în puterea corpului meu de a se reface, ci pentru că știu damage-ul provocat dintr-o inflamaț...

si uite ashea, refrenul keep the fights clean and the sex dirty are o noua conotatie cand ti se spune tare si sec, dar cu ecou de scara de bloc din '81, NU. e ok. ce sa faci? stai cu rejectu' si te intrebi ce a fost aia de ce cand ai avut si tu prima initiativa reala din viata ta, se intampla pe dos decat te astepti; ca asa-i cand ai fost toata viata mai degraba de partea jurizarii cu da si nu. cand se schimba unghiul si vrei sa initiezi,  vai ce se schimba energia si legatura cu pamantul de sub picioare. aia e te chircesti un pic in tine insuti te urci pe pereti, apoi cobori incet sa nu te duci in cap si mergi mai departe bucurandu-te ca ai primit un raspuns onest de la cineva cu tiglele un pic mai bine puse pe casa intr-un moment in care poate la tine a stat ceva stramb.

îmi pare rău că nu-mi amintesc fiecare mili-secundă petrecută cu tine pentru a putea să te uit cu lux de amănunte. așa ... trebuie să te mai păstrez cu mine. n-am încotro. ești acolo, undeva, prezent și stai bine până n-o să mai stai.

îmi vine să merg în pădure și să iau în brațe, pe rând, toți copacii da' pe toți până dau de copacul vieții mele de ăla care respiră a 40 de ani fizici cu suflet de 15 și curiozitate de 3 de ăla care o să vină cu mine pe Camino să se dezbrace de toate ciorile care i s-au găinățat vreodată pe frunze, pe coroană și să se însoțească de compania pe care a căutat-o toată viața compania proprie aia de care nu va scăpa niciodată  și de care nici nu vrea copacul vieții mele ... cel la care când privesc, uit că fac parte din regnul animal.

Mă uit și te văd Te uiți și mă vezi Dar totuși Ce la limită ne ratăm marginile Așa că O să închid ochii Să te pot cuprinde Cu totul Și să mi te las Complet Până când  Centrele cercurilor  Care suntem se pot suprapune.  

E nou. Neșteptat. Dar binevenit. Parfumul tău e tămâia, al meu e mirul. Nu știai, nu?  Păi n-aveai cum. Am zâmbit când mi-ai spus. Nici unul din noi dus foarte des la biserică, dar cu sufletul în rai și mințile pângărite în cel mai uman și frumos mod. Cel puțin așa se vede de la fereastra mea. Nu avem un punct de vedere, suntem  un punct de vedere. Da, oarecum a meeting of minds, a meeting of souls. Mă văd pe mine când mă uit la tine. Și îmi place unde sunt. Îți mulțumesc. Poate.