cu toata forța înapoi

am uneori senzația că ne menținem fericirea ca scop tocmai pentru a nu rămâne fără ocupație

pentru că dacă rămânem fără ocupație, nu mai simțim că existăm,

căci uităm că existăm în afara experienței imediate.

și menținând fericirea ca scop ne obligă, practic, să o tot căutăm unde nu e de găsit.