Neînțelegere

Când este vorba de ceilalți și de relaționarea cu ei, unul din sfaturile cele mai prost înțelese de mine de-a lungul timpul este poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine.

Ba chiar aceasta este așa numita regulă de aur a iubirii, care urcă un nivel față de regula de argint nu fă altuia ce nu vrei să ți se facă ție. 

Da, lucrurile sunt relative și nu pe rațiuni de amănunt, ci pe unele de fond.

Pentru că ce am omis din vedere (neintențional) a fost faptul că ceilalți NU vor să fie tratați așa cum vreau eu, iar eu nu vreau mereu să primesc ce vor alții să primească sau să fiu pusă în postura de a oferi ce au alții de oferit.

Această regulă de aur de a face altora ce vrei să ți se facă ție vine pe un fond de presupunere a unui numitor comun al oamenilor, conform căruia ne dorim cu toții să ne fie bine, să fim confortabili în prezența altor oameni, să primim de la anturaje afecțiune, apreciere, bunătate, implicare, atenție.

Nu aduc în discuție existența acestui numitor comun, ci textura lui. Căci el ține cont, cred eu, de un aspect esențial: percepția fiecăruia dintre noi asupra a ce înseamnă iubirea, afecțiunea, atenția, aprecierea, confortul.

Pentru cineva, a fi iubit poate însemna a primi laude, pentru altcineva poate înseamna a fi lăsat să se descurce singur, iar pentru altcineva poate înseamna a fi ajutat permanent cu soluții. 

La fel, pentru o persoană confortul poate însemna timp petrecut singură și mult spațiu personal, iar pentru alta poate fi nevoia constantă de companie, auditoriu și agora de manifestare.

Cum aș putea oferi cu succes și din suflet, spațiu și libertate (pentru că eu asta vreau să primesc) cuiva în nevoie de permanente confirmări (pentru că asta înseamnă iubire pentru acea persoană)? 

Punctul de pornire în construcția acestui numitor comun uman este diferit și se bazează pe comportamentele cu care ne-am întâlnit timpuriu în viață ... tocmai de aceea, percepția fiecăruia dintre noi asupra aceluiași lucru, diferă. Căci, nu-i așa, O poveste are întotdeauna trei versiuni "Versiunea ta, a mea și adevărul."*

Din acest motiv îndrăznesc doua lucruri:

  • să consider că, pentru a putea pune în practică regula de aur, se cuvine să lucrăm cu noi într-atât, încât să ne clarificăm, să ne descâlcim și poate chiar să ne uniformizăm nevoile și înțelegerea asupra vieții - dar oare, ne dorim să facem asta? 
  • să nu mai sper la punerea în practică a acestei reguli, ci mai degrabă a unui corolar: Oferă ce ai de oferit, care poate ajuta. Sau ca o alternativă: oferă altora ce vor ei să primească. Deși mai banale ca formulare, cred că se apropie mai mult de nevoile noastre, așa cum ni le înțelegem fiecare.
Cât despre descălcirea minților noastre, este un demers laborios la care nu mulți se pot înhăma riscând, practic, să și le piardă.





*Nadia Comăneci

Foto: travelnoworcrylater, Unsplashed


Comments