RALUCA MIHĂILĂ

Cand te uiti in gol vezi cele mai multe lucruri ...

Putem iubi la fel peste timp? Daca am putea, am vrea sa o facem? :) Putem iubi doua persoane in acelasi fel? Sau doar punerea in cuvinte uniformizeaza emotiile din lipsa elementelor lingvistice care sa surprinda nuantarea fiecareia dintre ele? Si daca totusi am putea iubi identic, merita oamenii sa fie iubiti nediferentiat? Nu ar fi fost putin incoerent Dumnezeu cand a structurat emotii identice pe amprente unice? Care este esenta ce determina tipologia amorului: cel care iubeste si modul(rile) in care o face sau cel iubit, ca inspiratie pentru celalalt? Dar stati ... exista o tipologie a amorului sau doar fatete diferite ale aceluiasi lucru? Daca ar fi sa nu mai desir ghemul trecutului si daca ar fi sa nu mai despic firul in patru, as inchide ochii, as trage adanc aer in piept si as spune ca iubirea nu se analizeaza. Se traieste mereu in raport cu prezentul fiecarei clipe. Adica mereu altfel ... personalizat dupa chipul si asemanarea locului geometric* determinat...

Unii spun ca daca esti mereu sincer vei avea mai putini prieteni. Eu cred ca vei avea fix tot atatia, doar ca vei avea si tu idee ... care sunt. Eu apreciez o calitate cu totul si cu totul aparte la prietenii mei ... imi spun transant cand cred ei ca gresesc. Nu din satisfactia aceea perversa pe care o au multi cand ratez pe blog o virgula. Ci din grija aceea rara ca nu cumva o eroare sa imi puna ...punct. Cand toata lumea te lauda habar nu ai de capul tau! ... Esti foarte atent la pericolele lumii si la oportunitatile ei ... dar nu mai vezi pericolele din tine. Oportunitatile din tine.  (...) Te crezi indestructibil. Nu esti. preluare raduf.constantinescu

O vorba pe care am trait-o: "Oamenii supravieţuiesc nu prin grija față de ei inşişi, ci prin iubirea celorlalţi faţă de ei." Lev Tolstoi

pe trenul Bv-Buc citeam dintr-o revista de psihologie si eram relativ absorbita in cum daca te lasi stimulat de competitia cu ceilalti si de insemnele a ceea ce (aparent) te face sa te simti puternic (bani, masini, IT stuff...) ajungi curand sa cunosti reversul medaliei: vulnerabilitatea la neputinta si pierderea controlului. si aud din dreapta mea vocea unei doamne entuziaste care imi zice (probabil pentru a doua oara, dar nu auzisem eu): "ati vazut?" "ce anume?", intreb buimaca. "crucea de pe Bucegi ... e luminata" si zambeste indicandu-mi cu privirea unde sa ma uit. ma ridic de pe scaun si ma indrept inspre geamul doamnei si intr-adevar, se vedea ft frumos crucea de pe Bucegi. zambesc si eu. "imi cer scuze ca v-am intrerupt de la citit, dar trebuia sa spun cuiva. bucuria pe care o aveam era prea mare sa o tin numai pentru mine si sa n-o impartasesc" nu m-am mai putut concentra la nimic din ce citeam ... oricat de interesa...

motiv pentru care noi nu putem ști niciodată ce ne e scris. decat dacă ne privim în oglinda, dar asta ar însemna să știm a citi invers.  așa că n-avem încotro și-i tot întrebam pe alții. din afara noastră se vede mult mai clar spre ce ne îndreptăm. ivcelnaiv

- de ce esti singura? esti chiar atat de pretentioasa? - nu. dar sunt putini oameni ca lumea.