RALUCA MIHĂILĂ

- Nu o sa mă pierzi niciodată, sa stii! Să nu-ți faci griji, nu plec nicăieri! - Mi-o spui mereu ... Și mă bucur să aud asta. Dar nu e o garanție a faptului că tu nu o sa mă  pierzi. - Te iubesc. - Sau poate  iubești felul în care te iubesc eu pe tine ... cu totul. Cum sa facem sa nu uitam a nu judeca  oamenii prin prisma felului nostru de a vedea și înțelege lumea? Totul se cuvine privit în ambele sensuri: dinspre noi spre vid și dinspre infinit către noi.

se așteaptă  foto: osnofineart.com

Cata incredere am in Romania si romani? Fara o grila obiectiva, greu de spus. Dar am, chiar daca nu e cel mai usor lucru si nicidecum la indemana. Iar celor care isi bat joc de ea si de noi sau sunt de neoprit in a denigra tot ce tine de locul asta le redau un schimb de replici dintr-un film: - why not go some place where you can do the world some good? - as opposed to someplace where good is needed?

pana in secunda asta nu mi-am dat seama de motivul pentru care accept ca poate exista Dumnezeu acum stiu gandul ca eu pot sta langa cineva care nu ma vede (fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate) m-a facut sa sar peste trei respiratii stiu ca e un orgoliu in gandul asta ... orgoliul ca poti fi anulat mai conteaza daca este pe fond de ignoranta sau neputinta, atata vreme cat tu dispari?

- am mai discutat despre asta de cateva ori - ai mai discutat tu - a, adica tu ai fost doar de fata, altfel rupt de conversatia ... pardon, monologul meu. Pai sa ma opresti data viitoare, te rog, inainte sa ma ratez in mod succesiv in incercarile pentru care tu, tacut si las, nu iti dai acordul. - spune un cuvant! - ?! - spune un cuvant si imi vad de drum! - in asta stam, intr-un cuvant de la mine? - pai daca ma iei asa! - ambitie! eu nu te iau nicicum, tu te dai ... pardon, mi te arunci la misto pe podea. 'Ia de-aici!' - asa fac? - pai asa cred ... e posibil sa nu ne cunoastem si sa ne iubim mai degraba pentru ceea ce credem ca putem fi, decat pentru ceea ce suntem acum. - eu ma bazez pe ce vad - si de asta stai intr-un cuvant de la mine?  asta cred ca ne face destul de vulnerabili, sa stii! - de ce? pentru ca ti-ar fi la indemana sa imi spui 'pleaca?' atat de aproape de buze iti e cuvantul? - nu! ci pentru ca daca astepti sa iti dau eu drumul, inseamna

Moon talk si de ce, ma rog, nu putem intoarce perspectiva, gandindu-ne la faptul ca, poate, lumina este lipsa intunericului? doar pentru ca ne-am obisnuit altfel? doar pentru ca am fost educati cu lumina ca element primordial al vietii? sigur ca melatonina isi are rolul binemeritat in lantul fenomenelor biologice ... dar asta nu inseamna ca merita sa ia scena pentru totdeauna. gasesc mult mai multa desfatare in ideea de vid, decat in cea de infinit. si de fapt ma rasfat blasfemic daca spun ca gasesc desfatare ... pentru ca de fapt ar fi corect sa afirm 'imi trag energia', ceea ce inseamna mai degraba ca am acolo un izvor inspirational, mai mult decat ca imi place sa ma caut sau gasesc prin colturi tenebroase de parti de sine. nimic nu e greu pe lumea asta. si nici usor. pentru ca nimic nu e. cam totul ni se pare. ne uitam la o pelicula de cand scoatem primul scancet pana ne dam ultima suflare ... si in acest demers care ne forteaza sa luam parte la un mare sp

- am avut dreptate - irelevant - de ce? - important este sa fii crezut Când îți dai seama daca te mai poți schimba?

Îmi place să fotografiez ceea ce, daca ar putea alege, nu s-ar lăsa văzut. Și îmi mai place sa observ ceea ce pare inobservabil. Darămite meritoriu de  a fi observat. Sunt, oare, intruzivă? Sau mai degrabă subiecții ar tinde să își apere ... intimitatea? Albastrul nu va fi mai albastru mâine și nici puful mai greu. Suntem cine habar nu avem și facem lucruri pe care ni le explicam la ani distanta de momentul hotărârii. Exista un ham care, cu concursul sau împotriva  voinței noastre, ne trage odată la fiecare 24 de ore inspre viitorul unei noi zile. Ne silește să trecem pragul fiecărui apus și fiecărui răsărit, ca și cum ar fi un simplu strănut dumnezeiesc. Atât surghiunul, cât și încuviințarea de a accepta acest canal de comunicare cu neființa ce va veni, ni se vede sus și tare pe fata!  Nu e de mirare că nu ne-a fost dat să ne vedem singuri mimica răpusă de propria-i greutate mentala. Speranța de viață ar cobori vertiginos ... spre numărul de ani ai unui câine b

In timp ce tot mai multe advertoriale si mesaje publicitare ne inseamna la gandirea pozitiva, depresia prolifereaza spre noi cote record. Dupa boli cardio vasculare si cancer, depresia este si ea o vedeta aflata pe buzele tuturor. De ce? Pentru ca prolifereaza cum nu cred ca a anticipat vreunul din promotorii modernizarii la care am ajuns azi. Conform Asociatiei Psihologilor Atestati in Romania si World Health Organization, peste 125 de milioane de oameni din lumea sufera de depresie, iar la nivel de an se vand aproximativ 10.000 de tone de tranchilizante pentru ameliorarea starilor depresive si se sinucid 800.000 de oameni. US National Library of Medicine National Institute of Health au dovedit prin propriile cercetari ca pe masura ce ritmul de viata se accelereaza si conditiile de viata se imbunatatesc*, creste si rata incidentei depresiei. Pentru o rapida vedere panoramica, haideti sa ne uitam un pic la rata sinuciderilor la nivel mondial si sa ne intrebam oare de ce nepalezii

Better done than perfect. sau Perfect or not at all. Alternez intre cele doua și găsesc argumente pro și contra ambelor cazuri. Dar pentru că am nevoie de o concluzie, deci sa-mi trec dubiul la "done", am tras de mine într-o direcție care oricum se cerea de la sine. Și concluzia este împărțită în cateva puncte 1. Nu uita niciodată spre ce tinzi. Și tinde foarte sus! 2. Nu te bloca in ce îți lipsește. Continua si revii pe urma în același loc - și dacă nu se poate asta, găsește alternative. O faci pentru binele a tot ce nu ar mai exista dacă aștepți să se alinieze planetele. 3. Asuma-ti și da tot ce ai. 4. Imperfect făcut cu simt de raspundere nu înseamnă prost. Ci imperfect. 5. Nu știi? Întreabă. Nu ai pe cine să întrebi, caută. Nu ai unde să cauți, folosește ce știi. Nu știi nimic pe tema aia, închide ochii și asculta-ti stomacul - este imposibil sa nu fi trecut prin alte experiențe de unde poți prelua eventuale răspunsuri. 6. Fa rabat de la ce nu ai, atâta vreme c

Ieri am facut o aroganta. Mi-am cumparat un stilou din dorinta de a-mi rememora exprienta scrierii corecte, armonioase si pline de talc. Doamne, ce senzatie! Cata intimitate se leaga intre penita, cerneala si mana care le coordoneaza! Ce flux energetic se insinueaza odata cu fiecare articulare de litere! Este genul de experienta pe care nu am mai trait-o decat in copilarie alaturi de creioane si pensulele de pictura si prin clasele gimnaziale cu stiloul insusi. Am parcurs aceeasi profunzime, acelasi sens ticluit de atingerea cu aerul, acelasi nesat fonic. Se aude cand gandesti! Ideile interactioneaza cu celuloza! Cu aerul! Obiectele se transforma! Iau nastere lucruri! Instrumentele de scris ar trebui sa ne fie aliati remarcabili in demersul autentic de a lasa urme. Grafice.

In 2018 human will be the new perfect. 1. Fa! Lâncezeala te scoate din uz. 2. Fii acolo! Emoticonul nu e emoție. 3. V orbește în continuare  cu caii verzi de pe pereți. E corect să le fii alaturi așa cum ți-au fost și ei ție, la nevoie. Am zis.

intalniri adolescentine sau nu, cele mai intransigente si nabadaioase din iubiri au in prim plan razgandirile ca laimotiv ba da, ba nu un joc al contrazicerilor asumat de ambele parti. la un moment dat, unul din 'jucatori' alege sa se tina de cuvant si sa puna in practica 'asa nu' soc si panica! ce este de condamnat? (pentru ca in mod cert lumea se va grabi sa gaseasca vinovati, in special jumătatea care "și-a luat-o") ca in sfarsit cineva isi respecta angajamentele sau ca acelasi 'cineva' rupe ritmul unui joc in care s-a incetatenit tacit ca jocul continua, oricat de dureros devine? eu nu as cauta vinovati cel mult, as pune intrebari si as incepe cu un de 5 ori 'de ce?'-uri adresate celui ofensat ca cineva i-a spus 'nu' si chiar s-a tinut de cuvant cat de alienat sau autosuficient  sa fiicat sa iti creezi propria-ti normalitatea din turnul căreia sa consideri condamnabila respectarea unei declaratii, in detrimentul con

Cred că îmi lipsește o sinapsa ... Nu vad utilitatea chefurilor de revelion. De fapt nu e vorba de asta, cat mai degrabă de lipsa mea de aplomb pentru a face o dată pe an un recensamant al lucrurilor întâmplate în imediat sau în imaginația noastra, un angajament față de niste lucruri pe care nici vorba sa le facem pe de-a-ntregul, o lista de speranțe care incep cu "de mâine..." Cred că la final de an suntem în ipostaza unui flamand care merge sa cumpere de mâncare și ia tot raftul cu el, fara a avea nici un simt de raspundere fata de imprudentele speranțelor sale. Cred că nu e bine să așteptăm să ajungem la un final convenit social pentru 31 dec la ora 23:59:59 și n-ar fi rău sa dospim in noi ideea că "la un moment dat trebuie sa abandonam speranța unui trecut mai bun"* *Irvin.D.Yalom

ce ne mai plac plafarurile, homeopatia, textilele eco, designul urban fluid asemenea formelor de viata, agricultura bio si mancarea vegana! bio all inclusive! in timp ce fabricile de outsourcing ieftin asiatic, mezelariile si crescatoriile furibunde de animale hranite cu antibiotice isi fac mendrele mercantile in contextul consumerist de azi, o nisa din ce in ce mai mare de oameni isi doresc alternativa sustenabila. adica acele produse provenite din surse organice, controlate, 'curate' din punct de vedere chimic, fizic, biologic, garantate. ce frumos! imi place ... si imi plac oamenii care fac aceasta alegere ... pentru ca inainte de a se contura pe ei, isi aleg anturajul care sa le hraneasca sufletul, corpul si mintea. curgerea apei, ascutimea vazduhului, consecventa focului, darzenia aerului si metalicul inimii. deseori, compania oamenilor care fac aceste alegeri este una agreabila ... insa ce nu am reusit sa inteleg este de ce energia pe care o transmit mai departe

intr-o discutie recenta mi-am amintit de testul socratic, un reper pe care obisnuiam sa il folosesc ori de cate ori venea cineva la mine cu potentiale flecareli de budoar intre timp am mai renuntat ... ca sa nu jignesc potentialii interlocutori de conversatie prin dezinteresul meu fatis. nu sunt convinsa ca a fost o decizie buna, intrucat intre a alege sa fii selectiv si autoconform versus a te adapta celorlalti, in mod normal mergi pe prima varianta... anyway, acest filtru-test spune, pe scurt, ca daca cineva are intentia de a-ti transmite un mesaj, este rational, eficient si util sa il inviti la trei raspunsuri consecutive: 1. esti sigur ca ceea ce imi spui este adevarat? 2. ceea ce vrei sa imi spui este ceva de bine? 3. ceea ce vrei sa imi spui imi este folositor? in mod evident, majoritatea  ar incepe sa taca din gura intr-o masura atat de mare, incat ar fi cel mai adevarat, bun si folositor lucru pe care l-ar putea face. as inventa un test al linistii prin care aceia c

Ce se întâmplă când fiecare din cei doi are o optica proprie legat de jumătățile de măsură? Pentru el înseamnă că nu vrea să renunțe la ce simte, iar pentru ea inseamna că nu înțelege cum poți accepta o iubire supusă unor termene și condiții. Ambii spun că nu le plac jumătățile de măsură ... p entru a constata că până și în cum și le formuleaza, se completeaza. Pentru că amândoi, pornind din același punct (al suprapunerii pupilelor lor dilatate) de fapt, (se) vor (cu) totul. sursa poza: Pixabay

Te simt ca pe creionul ascuțit cu ajutorul căruia ma comunic din când în cand lumii ... ...prin care ating foitele de celuloza si le simt textura care mă îmbie la sens și mângâieri de noapte tarzii ...prin care ma arat in forme, excrescențe de grafit și culori pe care te las pe tine sa le alegi Ești calea prin care uneori imi înțeleg gramatica sufletului, reușind astfel sa nu mai despart in silabe ceea ce trebuie sa stea împreună.

ce spune despre tine daca stai, atunci cand ti se spun cuvinte atat de plumburii, incat ai putea sa dispari de tot sub greutatea lor? daca ajungi sa il intelegi chiar si atunci cand tu nu te-ai intelege pe tine in locul lui? daca te-a facut sa te simti mai prejos decat planul al doilea (dupa el)? daca simte sa te ascunda de cei apropiati lui? daca te simti folosita in prezenta lui? daca simti ca tu ii faci bine, dar el tie, deloc? daca vezi ca nu creste in ritmul tau, ca nu e interesat de a creste sau si mai si, ca te trage in jos, mascand ambitia ta intr-o nedreapta indepartare de care tot tu te faci vinovat? daca nu esti  crezuta cand spui adevarul? daca simti ca sta cineva si te priveste peste umar? daca nevoia ta vitala de spatiu este interpretata ca egoism si indiferenta fata de viata de cuplu? daca ti se amintesc faptele bune pe care (ti) le-a facut? daca te simti mult mai generoasa decat este el? daca uneori te desparti de el in minte, doar ca sa poti sa iti iei gu

Îmi doresc ceea ce doresc oricui se consideră  român, indiferent de motivul pentru care simte așa. Discutam ieri cu un prieten și ne uram reciproc "îți doresc o tara din care sa nu vrei sa pleci!" Sigur, era vorba de Romania. Pentru că practic, ne dorim să rămânem aici. Teoretic, ne dorim un loc care sa ne vrea. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem oriunde e bine. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa respectăm pentru a fi respectați. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne putem gândi la viitor fara a ne sta inima în loc. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne putem mândri când ne regăsim unii pe alții prin străinătate. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne gandim sa facem copii fara teama ca ii lasam intr-o lume indoielnica, daca i-am incuraja sa ramana si ei aici.    Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem multe. Și toate de bun simt. Pentru că da, bunul simt e esențial. Iar in momentele nasoale teoreticul și practicul

Dezavantajul de a înțelege prea bine niste lucruri, de a vedea prea clar dincolo de aparente, de a simți mai mult decât ți s-ar da voie daca s-ar pune problema permisiunii, este ca, in plus fata de singurătatea in care trăim oricum, vei avea mereu un avans de nisare rațională și universalitate emoțională. Pentru că un astfel de survol te focusează pe cele mai subtile rationamente și te deschide spre măreția simtirilor nediscretionare. Ajungi să înțelegi și să simți mai mult decât ți-ai fi dorit, poate, sa alegi vreodată pentru tine. Cred ca dincolo de liber arbitru, exista o apetenta a naturii de a-si apropia conștiințele superioare pentru care setează cadrul reusitei fara drept de apel. Simbioza cu mediul a celor care ajung aici este un cerc infinit: cei care aleg pentru sine acesta cale sunt aleși la rândul lor de univers pentru a accede la noi înălțimi, ajungând astfel sa nu poată decât să continue să își dorească mai mult ... Mereu mai mult, mai profund, mai adânc, mai înalt.

Cred că denotă o foarte mare generozitate să reușim a nu judeca un om după o conjunctura sau o fapta, mai ales daca acea intamplare (reprobabilă) ne implica direct. Da, cu toții putem cădea de parca de-asta am ajuns oameni pe pământ, pentru a ceda si a fi niste animăluțe bipede pe cat de imperfecte, pe atât de perfect umane. Nu știu dacă e corect să lăsăm să treacă un eveniment regretabil, dar știu sigur că este profund incorect sa trecem cu vederea tot restul. Ce înseamnă să alegi? Să renunți a mai vedea tot ceea fata de care ai simțit sa iti întorci  spatele. Știți traducerea liberă a semnificației rododendronului? "Ai grija de tine!". E o planta tare frumoasa, viguroasa, cu personalitate. Continuarea mesajului ne poate aparține și poate avea două variante: "Ne vedem curând." sau " Eu nu mai am."

Ma iubeste, nu ma iubeste damia.ro ma iubeste

in ciuda familiaritatii pe care o presupune apropierea intre oameni, precum si a faptului ca lucrurile spuse deschis elimina stresul unui necunoscut negricios care poate naste demoni, consider ca doi oameni care se iubesc nu ar trebui sa isi povesteasca tot trecutul. de ce? 1. adesea ne e teama de ce nu stim, dar asta nu e un motiv suficient pentru a devoala orice, doar de teama temerii celuilalt. Trecutul meu nu are rolul sa tempereze fricile nimanui si nici sa satisfaca, bunaoara, curiozitati. Trecutul meu are rolul de a ma fi facut cine sunt, atat. 2. pentru ca inevitabil judecam; si cu atat mai mult cand iubim, judecam ce se intampla in caminul nostru prin prisma lucrurilor cu care vine fiecare din noi. Iar a analiza cu mintea de azi ce a facut o minte tanara in afara unui context din care sa facem parte, lasa si mai mult loc de zazanie si potential de neintelegeri si frustrari 3. pentru ca my past is mine to keep , not anyobdy else's to know. 4. pentru ca orice dest

- esti foarte irascibila, nu pot sa iti spun nimic - ba poti ... doar ca as aprecia sa nu ma judeci - nu te judec ... dar uneori simt sa fiu de alta parere - pai fii de alta parere - sunt, dar te deranjeaza, o iei personal si imi vine sa tac pentru a nu naste o dezbatere brutala - nu trebuie sa fie brutala - cum sa fac sa fiu in dezacord cu tine si totusi sa pastram comunicarea constructiva? - tinand cont ca traiesc intr-o permanenta autopresurizare si autocritica. Nu am nevoie de un stimul care sa puna presiune in plus - revin: cum sa fac sa iti spun ce cred atunci cand gandim diferit? - iubindu-ma. - iubindu-te? Nu pot sa cred ca pui asta sub indoiala - iar exagerezi si distragi atentia ... nu o pun sub indoiala, o pun in context. - adica? - adica una e sa simti ceva intr-un context asimilat necunostiintei de cauza si alta e sa simti ceva in ciuda a tot ceea ce ai aflat. - simplifica, ma pierd in cuvintele astea complicate. Spune simplu ce ai de zis, te rog. - afla d

Mai important decat a face istorie este sa facem prezent.

Umblam la masele si canini, ne preocupam de cum ne sta parul, ne pasa de ce e sanatos sa mancam, citim despre motivare si succes in business, despre parenting si ce vrea copilul de la noi in conditiile in care uneori il facem ca sa reinflacaram o casnicie... dar lasam pe plan secund, daca nu cumva codas, sufletul. Esenta lumeasca. Seva bruta. La ce bun o viata estetica, lunga si cu multi followeri, daca pe noi ne cariaza singuratatea si inautenticitatea pana la extractie senzoriala? Gresit! Credeti voi ca poti face implant de suflet! Odata amortit, aia e! Il poti uita complet si poti considera ca e ca si i nexistent, pana cand ajungi: - la un soc de natura sa blocheze mentalul si sa ii dea din nou credit - prea tarziu, cand nu mai poti face nimic in afara de a da sfaturi celorlalti despre cum sa nu se ignore niciodata in detrimentul a oricarui alt lucru. Cand simti ca totul merge ca pe roate sau cand simti inertia pana in gingii, ia o pauza and guess again! Nimic nu e ceea c

Cum iti dai seama daca el este "barbatul vietii tale" sau "barbatul vietii tale de acum ?" Dupa numarul de vieti pe care vrei sa le ai.

As inlocui toate "un act de identitate, va rog!"-urile  cu "va rog semnati ca luati act de identitatea dvs!" Dintr-o data lumea si-ar aminti de cum sa se uite in oglinda ca sa se vada, nu ca sa asume cum i-ar vedea ceilalti. Si am ajuta un pic si economia magnetilor de frigider cu "de ce?"

- de ce ne cautam caderile? - nu cred ca noi le cautam, cat mai degraba ne gasesc ele pe noi - ca sa poti intra fara a cutremura totul ai nevoie de cheie ... sau macar de parola - adevarat pentru lumile statice. In lumea unde traiesc eu codul de intrare se schimba mereu. Pentru securitate - securitatea cui? - a pastrarii misterului, a fugii de plictiseala si de rutina - bun ... si totusi, de ce ne place unora din noi sa cadem? - pentru ca de acolo, de jos, nu te poti uita decat in sus - si daca nu te mai poti ridica si ramai blocat in visare? - viata se cere doar in compania celor capabili de ea. A fi in viata nu e totuna cu a trai. - si cum faci asta? - intelegand ca in functie de cum cazi, practic ajungi mai sus decat erai  Viata e pe marimi.  Uneori ti se pare ca iti vine, alteori crezi ca esti prea mic pentru ea. Si o ajustezi. Doar ca indierent de cat de bun ii faci croiul, in definitiv se aseaza pe tine tot cum vrea ea ... caderea si-o ia singura.  Si