RALUCA MIHĂILĂ

"Linia e liberă şi dinamică pentru că nu o supui unei evaluări, nu te întrebi dacă e urâtă sau frumoasă, doar o mâzgăleşti." -

Nu mai pot ... oricat te-as iubi, nu mai am cu ce sa sufar. Fa-ma sa vad ca intelegi!

-ce faceti, plangeti? -nu -cum dracu' nu? n-oi fi stiind io multe, da' un plans stiu sa-l recunosc -imi cer scuze, o sa ma opresc -nu te opri, lasa sa iasa ... fir'as al dracu' de cand vreau sa iau servetele si tot uit. V-as da un servetel, dar n-am (trist) Nici apa nu va pot da, ca am baut eu deja. Cafea nu mai am ... dulce nu am. -am ce imi trebuie, multumesc (zambesc) -si cu cerutul de scuze ... dupa cate imi pare mie, nu cred ca dumneata tre' sa le ceri. -.... -tre' sa fie multe tigle lipsa pe casa cuiva, ca sa faca pe cineva sa planga asa cum plangi acu' dumneata ... nu-i bai, stati linistita, duduie, ca prin golurile alea de acoperis o sa inceapa sa le ploua in suflet.

mult mai peroram despre motivatie ... cum unii o au, cum altii nici macar nu stiu ce inseamna cum sa ajungem sa fim motivati cum sa ne mentinem motivati cum sa motivam pe altii sa gandim pozitiv sa fim optimisti sa nu spunem "nu" sau chiar mai mult de atat, sa spunem "da" sa acceptam provocarile sa incurajam noul si elementele surpriza sa gandim out of the damn box sa zambim ... daca se poate, pana cand ni se usuca gingiile cat de facil concluzionam ca daca nu bifam "da" la cele de mai sus, hop suntem niste comformisti care de fapt nu isi gasesc locul in viata lor si, de parca asta nu ar fi destul, care nu isi dau voie sa creasca! asa ca am facut niste training-uri despre cum sa ne gonflam stima de sine si curajul de a face lucruri noi conceptul de dezvoltare a personalitatii nu cred ca a ratat pe vreunul din noi in ultimii ani toti cautam acum sa iesim din noi (oare cum ar fi sa intram mai adanc?), sa fim cea mai buna versiune a noastra (

am observat ca cei care nu poarta ceas au mai mult timp...

in prezenta ta nu simt a-mi spune parerile mi le identific, dar imi vine sa le pastrez pentru mine nu am cheile pentru usa unui "acasa" complet asa ca in plus fata de taciturnismul propriu mie, aleg sa tac pentru a puncta alegerea non comunicarii noastre verbale de ce? pentru ca pun mai mult pret pe senzorial, asa ca il incurajez sa ia locului ratiunii pentru ca te-am investit cu multa incredere inainte de a constata lipsa-ti de rabdare si timp in ceea ce ma priveste deoarece nu am observat decat tarziu ca putinul timp pe care il avem il grabesti ... si vrei sa il populezi cu multe cuvinte, stari, actiuni, replici, in loc sa ne luam ragazul de a fi impreuna...si atat. ar mai fi un motiv: pentru ca ti-am constatat puterea de a fi tu cel care alegi cand imi vorbesti te-am lasat, te las si te voi lasa in continuare sa faci lucrurile asa cum iti doresti nu in permisiuni sau in lipsa lor stau esentele, ci in surpasarea lor prin firesc ma intreb uneori ce ar iesi daca

Am avut epifania existentei oamenilor care se casatoresc in speranta ca cineva le va aduce la pachet cu certificatul, fericirea. Nu radeti de mine ca m-am prins tarziu. Sa va para rau de cei care se prind devreme ... la ei se leaga sinapse care n-au de ce a se lega.

ne uitam in jur si vedem oameni care fac lucruri rele prin asta inteleg ca aduc, intr-un fel sau altul, atingere confortului social, emotional sau fizic al celorlalti si da, suntem revoltati, uneori consternati de ce vedem si cam atat! apoi ne vedem de viata noastra, post consternare nu cred ca exista oameni rai! cred ca exista in noi tentatia de a face rau, in special in momente grele si mai cred ca in spiritul acestei tentatii oamenii ajung sa faca lucruri rele din doua motive: - pentru ca sunt lasati - pentru ca sunt incurajati daca acesti doi factori se suprapun perioadei care atrage raul, comportamentul acelor oameni devine usor unul reprobabil, deviant si mai mult, sursa de inspiratie pentru alti oameni aflati in perioade dificile in parc, in familii, la mall, in metrou, la concerte, in excursii, la birourile unde lucram, peste tot identific aceeasi matrita - au voie - si aici este suficient un sistem care permite prin faptul ca nu interzice - sunt incurajati - aic

letting go sa faci un copil sa ceri in casatorie sau sa intrerupi un mariaj sa o iei de la zero sa pleci in lume sa spui 'nu' sa spui, in sfarsit, 'da' sa nu mai pui la suflet sa nu te mai iei in serios sa accepti ca ceea ce iti doresti te poate face sa suferi sa nu mai ai asteptari sa fii sincer si sa iti asumi slabiciunile inainte de a ne apuca de oricare din cele de mai sus, ne dorim sa fim pregatiti ... sa vina clipa, sa stim ca a venit momentul pentru a ne face un plan de actiune de abia cand constientizam ca momentul potrivit nu va veni niciodata, ne vom putea avanta cu adevarat in a face ceea ne dorim si nu ne dam voie ne vom putea indrepta cu emotii reale inspre ceea ce avem in noi si ne face sa tresarim a bine doar in imaginatie avem curajul sa ne dorim suficient de mult doar atunci cand nu mai simtim nevoia de a planifica nimic.

Nu contenim in a ne construi atent motivele care sa ne sustina alegerile... ieri pentru principiile pe care le-am aparat, azi pentru incalcarea lor. Asta e natura noastra: sa ne formulam un 'De ce' potrivit momentului astfel incat sa putem merge mai departe. Conjunctura bate rutina. Singura exceptie notabila in care nu se intampla asta este cand reactionam instinctiv. Natural. Irational din punct de vedere mental, dar rational din punctul de vedere al Sursei. In momentele cheie, inteligenta nativa surclaseaza educatia. Sau cel putin, ar trebui.

Nu stiu bucurie mai mare decat sa ai cui sa ii spui "te iubesc". Cu vocea, cu sufletul, cu ochii, cu atingeri. Oricum.

cred ca uneori finalul fericit sta in a o lua de la capat din nou

mi se face dor de tine ori de cate ori imi propun sa te uit

- Ce faci, Boss? Am uitat sa te sun sa te trezesc. (...) - Ai mancat ceva, Boss? (...) - Pai mananca si tu ceva, nu numai lapte. Ia cu cereale ca iti fac bine! (..) - Bine, Boss. Hai sa nu ma mai superi, ai auzit? Nu mai vreau sa ne certam, ti-e clar? (...) - Si fii atent, sa nu cumva s-o mai superi pe ma-ta! Te rog io frumooooos! Fa-ti lectiile acolo si mai lasa dracului jocurile alea, auzi? (...) - Sa n-o mai superi, da? Hai, ai grija! Si fii atent ca daca aud ca ai suparat-o iar, iti rup o mana si-un picior. Hai, pa! (...) - Si eu! Mult.

ce este filmul pentru cel care il gandeste, construieste, face? ce este filmul pentru cel care il priveste, savureaza, consuma? doua intrebari complet distincte, si totusi cu un numitor comun pe care incerc sa il aflu ce este filmul pentru cel care il face? daca este facut pentru el: - un act de creatie? - o exorcizare? - un joc al imaginatiei vesele? sau deprimant-fataliste? - o sursa de venit? - un sens al propriei existente?  - un refugiu?  - o optica personala asupra lucrurilor ? - un mod de viata? - o chemare? daca este gandit pentru ceilalti, atunci el este ... ce? - un exercitiu de punere in scena pentru public?  - un research printre tipologiile privitorilor si care ii da directia de viitor? - o sursa de a tine entertained marea masa? - un mod de manipulare subtila, un militantism al propriilor idei si  cauze ? - o forma de a (se) pune valoare in / prin ceilalti? - un job ca oricare altul, in care afli ce vrea clientul si asta ii

- Crezi ca zapada de pe jos, murdarita, e invidioasa pe cea de pe acoperisuri, ramasa alba si frumoasa? - Nu cred asta. Pentru ca, daca apuca sa nu se topeasca, tot jos langa cea murdara ajunge. Doar ca ea cade de la o inaltime mai mare. - Si ea stie ca o asteapta asta? - Nu. Dar stie cea de pe jos ... si ii pregateste acomodarea pentru cand va fi cazul. - Eu cred ca nu stiu unele de altele ... si fiecare este pe cont propriu.

Daca toti iti spun ca gresesti, asta chiar inseamna ca gresesti?

Nu este prima data cand, atunci cand ma vad plangand, oamenii imi spun sa fiu puternica Tocmai din acest fel de descarcare imi iau o parte din putere. Din indoiala, analiza si ce rezultate dau ele. Cred ca uneori suntem puternici ... prea mult timp. Si apelam la simptome asociate cu cei slabi.

Inteleg tot ce n-ai sa-mi spui...

if only we were strangers again ...

de jos, de pe podea, nu poti cadea de sus

- ei, dar stii foarte bine ca tineretea este data de varsta sufletului, nu de numarul de ani - mai, da, dar stii si vorba aia cat se poate de reala ca 'you're not getting any younger' - mda, o stiu dar ce sa fac? mi s-au schimbat prioritatile si sincer, nu sunt foarte convinsa ca primul set de prioritati era cel corect: prieten pe la 25 de ani, casa si familie pana in 30 si restul vine de la sine. mi-am facut scenariul asta acum 15 ani, cand lumea arata complet diferit de cum arata acum. aproape ca as spune ca e un scenariu vechi de o generatie. - o fi facut el mai demult, dar oamenii raman oameni. indiferent de unde ajunge tehnica, umanitatea e tot acolo - de acord. sunt in continuare al dracului de umana :) si cred ca incep sa bat in ingenuitate. pot spune cu mana pe inima ca sunt mult mai emotionala si usor impresionabila decat eram cand mi-am gandit acest scenariu. dar sa-ti mai spun ceva. ce am invatat de dinainte erei noastre si pana acum este adaptarea. est

te-as savura alaturi de un sos de rodii cu putina scortisoara

sa stii ca mie nu imi ia mult pana ajung sa iubesc ... atunci cand am ce iubi!

Uneori este eliberator sa faci ceva gresit...

Te iubesc ... ca si cand nu as avea nevoie de tine, ca si cand te-as fi uitat si apoi amintit de cel care esti,  ca si cand totul ar fi clar in nebuloasa zilei de azi, ca si cand capruiul ochilor-ti mici m-ar cuprinde de dupa solduri si nu mi-ar mai da drumul, ca si cand as incerca sa non-rasune un clopot in care am batut gongul , ca si cand nu te-as fi vazut niciodata, ca si cand as fi stiut din prima clipa ca nu putem scapa potrivnicei potriviri, ca si cand nu ar mai exista ambitii si autolimitari, ca si cand m-as lasa prada necuvintelor ploii si fanului de mai, ca si cand nu mi-ar pasa de ce crede lumea despre asta, nici macar tu daca ti-as spune. Adica neinteresat. Nereciproc. Pur si simplu. Asa te iubesc.

pozele pe care le pastram cu noi tind sa fie magulitore

vreau sa pot sa imi pun mintea pe mut vreo 10 ani, asa

cum ar fi sa mearga pe strada suflete, nu trupuri? ne-am mai uita in pamant, oare? 

Cea mai buna minciuna e adevarul Pentru ca traieste in prezentul de la momentul rostirii