RALUCA MIHĂILĂ

iti intalnesc numele mic peste tot, iti imaginez mimica si silueta in alura fiecarui barbat de pe strada, iti aud vocea incontinuu, imi este un dor nesatios de prezenta ta si nu imi imaginez prezentul sau viitorul fara tine prin preajma pentru ca nu vreau sa fac asta ... ....dorindu-mi, totusi, sa vreau ma opun prea abitir noua cred ca daca nu m-as mai duela zilnic cu ceea ce simt, sentimentul ar evolua si si-ar pierde din veninul, obsesivitatea si pasiunea de acum oare in ce s-ar transforma? vreau sa cunosc raul pentru a-l depasi ne dormim prea mult tineretile si ne intrebam cand trece timpul vesnic obositi, pe fuga si fara un ragaz pentru linistea pe care stim ca am gasi-o in noi ideal ar fi sa inchidem ochii a restart si cand ii deschidem sa ne oprim analiza si sa facem ce simtim, lucrurile de care ne indoim sa ramana inapoia noastra si in mod natural sa "preferam imposibilul verosimil, posibilului incredibil" .

totul se incheie cu inceputuri ...

"Sufletul care poate privi prin ochi, poate saruta cu o privire". Marina Abramovic si Frank Uwe Laysiepen se prive sc in ochi dupa 30 ani Plang la gandul ca doar asta ne-a mai ramas, poate....

cred ca fiecărei persoane i se ofera sansa, cel puțin o dată în viata, sa-si schimbe radical viata, insa majoritatea nici nu o observam asta si mergem mai departe de parca nimic nu s-ar fi intamplat

frumosul se invata? se educa? se transforma pentru fiecare dintre noi? ne transforma pe fiecare dintre noi? cat de subiectiv este? cate amprente, atatea viziuni asupra lui? este intamplabil sau ne intampla el pe noi?

nu uita ca lucrurile sunt simple daca nu le poti vedea asa, inseamna doar ca nu iti este clar ce iti doresti... ... sau ca nu iti place de ce ai de fapt nevoie.

cred ca siguranta faptului ca lumea este fizic imposibil de cuprins intr-o viata de om imi permite sa ma las in voia fascinatiei ideea infinitului imi consoleaza fara drept de apel curiozitatea furibunda nu imi doresc sa afirm 'deci asta a fost!' acest documentar m-a adus in preajma unei intrebari: tinand cont de mediile complet diferite in care ne ducem viata, ce ii determina pe oamenii de pretutindeni sa se trezeasca dimineata, sa continue? Care este acel lucru pe care ni-l transmite tuturor natura si din fata caruia nu ne putem sustrage? instinctul de conservare? egoismul? dorinta de a lasa urmasi? responsabilitatea?  iubirea? constiinta de regn? logica ratiunii? nici un raspuns nu imi pare potrivit. este ceva dincolo de orice.

este un exercitiu interesant sa stai sa te gandesti la lucruri...la intrebari ... la intrebarile corecte. 1. ce ai face diferit daca ai sti sigur ca nimeni nu te va judeca pentru asta? 2. care este diferenta intre a fi viu si a trai cu adevarat? 3. crezi ca stii cu certitudine care este diferenta intre bine si rau? 4.  daca nu acum, atunci cand? 5. care este cea mai fericita amintire din copilaria ta? 6. pentru ce anume din viata ta esti cel mai recunoscator? 7. de ce crezi ca ti-a fost dat sa traiesti exact viata pe care o traiesti, si nu alta? 8. exista un lucru pe care stii sigur ca il faci diferit de restul lumii? 9. ai incalca legea pentru persoana iubita? 10. daca ar fi sa oferi unui nou nascut un sfat, are ar fi acela? 11. te preocupa mai mult sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie? 12. daca oamenii ar trai in medie pana la varsta 40 de ani, ti-ai trai viata in acelasi mod? 13. care ar fi singurul lucru pe care l-ai schimba in lume? 14. preferi

Îndrăgostit fiind, dacă te tai la braț îți curge  a. un curcubeu  b. o turmă de idei  c. o eprubetă cu secunde  d. un litru de planuri roz  e. o baltă de senzații  f. niciun pic de sange *   Î ndragostit fiind, cand imi spui ca m-ai inselat ma gandesc la faptul ca a. nu ma mai iubesti b. nu-mi mai permiti sa te iubesc c. m-ai confundat d. nu iti place sa ascunzi nimic si ma inveti sa te asum asa cum esti e. te joci de-a v-ati ascunselea f. esti atent la ce raspund Î ndragostit fiind, a. ma bucur de viata b. ajut viata sa se bucure de mine c. inspir si expir umanitate d. ma prostesc iremediabil e. ma impiedic la fiecare pas. de tine alergand prin mintea mea f. opresc timpul in loc Î ndragostit fiind, focalizez a. pe tine b. pe mine c. pe noi d. imperceptibilul e. imprastiat f. dar nu inteleg Î ndragostit fiind, daca ti-as spune sa ma legi la ochi intr-o zi a. nu m-ar mai interesa pe unde merg b. m-as baza pe tine sa

De ce ne suparam daca suntem inselati sau daca ni se intoarce spatele? Pentru ca incepem sa credem ca nu mai suntem iubiti sau pentru ca avem senzatia unui embargo pe dorinta si dreptul nostru de a iubi? multi oameni pleaca iubind si probabil la fel de multi iubesc doar cand sentimentul lor promite raspuns bolnavicioase atitudini ambele!

Emil Cioran spunea ca singura justificare a unui om pentru a scrie este aceea de a-si exorciza o obsesie altfel ar face foarte bine sa-si tina gandurile pentru el ma gandesc serios la lucrurile care stau zilnic alaturi de mine, la gandurile care nu-mi dau pace, la oamenii care parca pasesc impreuna cu mine in toate spatiile pe care le locuiesc, la sunetele si acordurile care imi bucura constientul tacut, la scurtele amintiri catre care revin in fugitivele intermezzo-uri de la prezent. zaboveste cu mine dorinta de a lasa mereu ceva in urma, adica de a ma misca incontinuu, de a nu avea continuitate in prezent, de a produce mici dare ce s-ar estompa imediat sub greutatea vazduhului. imi formulez zi de zi pledoarii fara rest pentru anormalitate... asta ma obsedeaza: cum conving un punct ca poate deveni linie doar daca se multiplica pe sine la infinit, cand el isi doreste universalitatea prin exceptionalismul unicitatii sale ireplicabile?

ziua internationala a poeziei

ma simt vulnerabila in fata intunecimii obsesiei dar imi va trece dupa ce subiectul obsesiei va claca sub greutatea privirilor mele si cu ultimele forte, imi va spune: "nu ma mai lasa sa te subjug" sa stii a te folosi de forta celuilalt pentru a-ti vulnerabiliza propriile puteri este una din cele mai mari dovezi de smerenie

- nu stii sa te joci ! , mi-ai spus serios dupa o constatare trista si dupa mai multe incercari de a ma aduce in frumosul univers al celor care se traiesc pe sine fara a analiza prea mult mda, iti dau dreptate, nu cred ca stiu. sau mai bine spus, nu cred ca mai stiu. am parasit aceasta indeletnicire candva, inainte de copilarie pentru ca felul meu de a ma juca nu si-a gasit interlocutor atunci cand aveam nevoie si nu pentru ca ma jucam altfel decat ceilalti copii ci doar pentru ca ... asa a fost sa fie asa ca in loc sa-mi bucur pornirile pana la gasirea unui interlocutor, am schimbat foaia si m-am schimbat un pic pe mine baricadandu-ma in analiza am inceput, astfel, sa fac ceea ce altii s-au apucat sa faca pe la 25 de ani. luasem avant ... si avans ... ceea ce mi-a intarit sentimentul de singuratate si dorinta de solitudine plenara am ramas un suflet cald poate un pic prea cald si prea expus intemperiilor dar pentru exterior am imbracat haine de criv

consider ca muzica este instrumentala toata vocea este doar un alt instrument cu corzi ... vocale. nimic mai mult. concuram cu mic, cu mare la o mare orchestra universala ... care ne picura melodii in suflet, ne face degetul mare de la picior sa se miste dupa ritm, ne ridica de la masa si ne imbie la dansul cu noi insine ne luam pozitia de dansatori profesionisti, crezand ca in relatia cu noi cunoastem toti pasii si putem chiar sa anticipam muzica... dar iata ca aflam ca uneori ne calcam, cum s-ar zice ne dam cu stangul in dreptul surprinzator de bine.  si de pe jos, cracanati din cauza nestiintei in ciuda careia am pornit hotarati la dans si ne-am impiedicat in visurile noastre de care nu stiam ca exista, ne miram ca desi noi am iesit din schema, muzica merge mai departe si mai mult decat atat , ca ceilalti continua sa danseze dar totodata gasim confort in faptul ca nu suntem bagati in seama tocmai atunci. "ce bine ca n-au observat!", ne zicem c

sa nu uiti sa iti fie dor de tine! chiar si cand nu iti e sau crezi ca nu iti e, sa iti fie ! sa iti amintesti ca o parte din noi e mereu in alta parte decat ne este corpul... asa ca nu este un nonsens sa iti fie dor de ceea ce vezi in fata ochilor sa iti fie dor de tine tot timpul!

de ce prindem atat de mult elan cand ne valideaza ceilalti, chiar daca noi cu noi nu suntem in pace? de ce multimea salveaza relevanta ? de ce ciuntim din noi, cei cu care trebuie sa traim o viata? mizam pe faptul ca vom putea da uitarii momentele de ratacire?   sunt dependentele adevarate probleme, sau ne este teama sa recunoastem ca suntem indragostiti de predispozitiile noastre ? acelea pe care nu le putem modifica ... cu care ne nastem si cu care e bine sa invatam sa convietuim.   nu cumva suferinta este o inadaptare ? la noi insine, respectiv la ceea ce ne inconjoara? daca vrei sa nu mai suferi si refuzi adaptarea, retrage-te! astfel devii imun si nu mai simti nimic. esti in mijlocul "degeaba"-ului.   sa nu uitam totusi ca        

Nu vorbiti decat daca ceea ce vreti sa spuneti are mai multa putere decat tacerea!   Confidentele sunt nocive ori de cate ori nu au ca scop simplificarea vietii celui ce le asculta. Japonezii spun ca transpunerea emotiilor in cuvinte se transforma in neadevaruri, pentru ca orice traire se schimba in clipa in care a fost rostita. Dragostea, spre exemplu: de ce sa impovaram ceea ce trebuie sa ramana nespus? Sentimentele au valoarea lor, nu pot fi impuse, si in nici un caz pretinse. Tristetea, mahnirea? Toate trec cu timpul, lasand loc unui echilibru. In fiecare clipa, tacerea aduce noi vesti.   Majoritatea relatiilor afective nu sunt altceva decat obisnuinte sau indatoriri de care nu avem curajul sa ne rupem. Orice atasament este un semn de neputinta; daca nu am mai avea nevoie de altii, nici nu ne-am mai dori sa ne apropiem de ei. Lord Byron sustinea ca in singuratate ne simtim mai putin singuri. Persoanele solitare sunt deseori o companie savuroasa. De ce? Fiindca se

De ce sa nu ne repliem in ceea ce inseamna respectul de sine si reputatia in fata celorlalti introducand o taxa pe deseurile noastre menajere? O taxa pe dimensiunea si greutatea lucrurilor pe care le cumparam pentru a ne dispensa apoi de ele zilnic. O taxa pe atentia noastra in aglomerare, consum si lepadare. Sa lasam sa fie acesta un pilon de care sa depinda imaginea noastra in fata celorlalti, si nu doar stilul si atitudinea cu care ne purtam avutia: haine, masini, bijuterii, coafuri. Cred ca am putea mari sansele de a nu risca sa iesim in lume parfumati bine, fara a trece de fapt prin exercitiul cumpatat al apei cu sapun. *cuvintele din titlu apartin lui Pierre Reverdy.

mai intai Ziua Internationala a Muncii, apoi Ziua Internationala a Femeii, Ziua Internationala a Copilului si Ziua Internationala a Dragostei si cam atat. acum Ziua Internationala a Poeziei, Ziua Internationala a Cartii, Ziua Internationala a Muzicii, Ziua Internationala a Pamantului, Ziua Internationala a Barbatului, Ziua Internationala a Fericirii, Ziua Internationala a Cafelei (?!), Ziua Internationala a Imbratisarilor, Ziua Internationala a Prieteniei, Ziua Internationala a Cancerului, Ziua Internationala a Tolerantei, Ziua Internationala a Radioului, Ziua Internationala a Justitiei Sociale, Ziua Internationala a Limbii materne, Ziua Internationala a Eliminarii discriminarii rasiale, Ziua Internationala a Sindromului Down, Ziua Internationala a Padurilor, Ziua Internationala a Apei, Ziua Internationala a Meteorologiei, Ziua Internationala a Drepturilor Omului, Ziua Internationala a Autismului, Ziua Internationala a Sportului, Ziua Internationala a Sanatatii, Ziua Internatio

incerc sa imi dau seama daca imi place sau nu ceea ce se intampla in ultima vreme din punct de vedere artistic (si nu numai) noul val spune ca oricine se pricepe de la handmade la campanii media, de la headline-uri la muzica jazz, de la grafica la fotografie sau PR. cred ca se incearca trecerea de la 'puterea celor putini' la formarea unei 'clase medii' a societatii celor care se pricep sa faca lucruri - expertul care are cel putin 6-7 ani exersati in cutare lucru si la care apeleaza toti cei care au nevoie de serviciul cu pricina a fost inlocuit de multimea oamenilor care au facut si cutare lucru in ultimii 2 ani, pe langa alte activitati conexe.  este minunat ca piata nu mai depinde de cativa si ca acum are optiuni mai multe - chiar daca numarul mare de alternative creste gradul de nefericire al celui care trebuie sa aleaga, totusi existenta unei piete monopoliste si dinamice creeaza premisele sanatoase ale unei competitii ce in final avantajeaza clientul.

La fiecare pas apar noi si noi ... oportunitati, le spunem noi, ocazii de a schimba ceva in noi pentru a putea apoi schimba ceva in jurul nostru, momente de inflexiune intre cine suntem si cine ne dorim sa fim, clipe de ragaz asupra a ceea ce ne dorim cu adevarat, rupturi de ritm care ne dau impresia iesirii din "box" si perfectarii personale, ace de siguranta care ne garanteaza subtil ca nu vom ajunge sa ne plafonam, ochiuri de geam spart care ne arata perspective de lentila crapata asupra lumii. Da, aceste oportunitati apar pentru ca ele apar. Nu pentru ca noi le cream, nu pentru ca noi ni le dorim, ci pentru ca miscarea uman-browniana da nastere micilor bufeuri inspirational-menapouzale pe care noi le traducem literar si cu mare apromb, in momente de cotitura. Sunt doar momente. Alte momente decat cele in care pare sa nu se intample nimic de fapt. Este o falsa impresie ca unele momente sunt mai importante decat celelalte, si este o falsa impresie deja asumata intr-atat,

desincronizarile pe care viata ni le aduce la mal ca pe niste sticle refuzate de mare si purtate de valuri pe nisip, ne opresc uneori din a ne trai prezenturile tu, pe al tau, eu, pe al meu ne procupa mult prea tare dorinta de a ne putea alinia planetele astfel incat sa ne putem potrivi vietile ... si pana sa ajungem acolo ne investim speranta in a ne dori ca celalalt sa ne astepte sa isi puna viata pe hold pana ce rotile dintate ale vietilor noastre isi regasesc drumul una spre cealalta, ajungand intr-un final sa danseze cu adevarat impreuna viata ne-a spus sincer ca nu o putem recupera, asa ca ne transmite onest ca se cere traita tot timpul pauzele nu isi au rostul pentru nimic in lume ... nici macar pentru roata zimtata care te-a ranit in incercarea de a te lua la dans nu a fost sa fie atunci ... de momente nepotrivite e plina ziua imposibilul este, ca si nefericirea, o optiune cred ca acele angrenaje care trebuie sa existe vor gasi resorturile pentru a aduce im

E sunetul muzicii din capul meu dat foarte tare Intr-atat de tare incat nu aud linistea dintre noi Dintre mine cea de ieri si mine cea de azi Dintre soare si luna Dintre frunza si copac. E liniste peste toate si tot, chiar daca, bunaoara, comunicarea exista.

Imi plac infinit acei oameni din viata mea care stiu ca eu iubesc surprizele despre care aflu dinainte. Mi-e dor de voi si cand suntem impreuna, iubitii mei irisi pe care nu ii uit, chiar daca departarea de voi este mare

ne dorim necuprinsul pentru ca apoi sa ne intrebam de ce nu ajungem sa il incercuim cu bratele si incercam sa ne lungim mainile...crezand ca de fapt ne lipseste noua ceva si ca natura nu ne-a fericit cu cele necesare pentru a imposibiliza simplul

acum cateva zile m-am intors de la Stockholm cu mixed feelings inainte sa plec am fost incarcata de cunoscuti cu ideea ca orasul este unul trist, gri, deprimant si foarte scump. inca nu ajunsesem sa imi para rau pentru a fi ales aceasta destinatie, dar cu siguranta m-am intrebat daca asa o fi criteriile pentru care am ales Stockholm au fost 3: oferta la avion, destinatie nordica si un loc nou de vazut am ajuns seara tarziu intr-un aeroport micut, nearanjat si fara tinuta de destinatie occidentala apoi am ajuns si in oras: frigul de pe lume, umed si foarte multe chipuri si personalitati ciudate care frizau normalitatea si chiar mai mult decat atat, simulau autismul si nebunia in primele stadii de manifestare: cele in care inca te mai lasa sa umbli liber. cu toate astea, multa amabilitate in privirile si actiunile tuturor celor carora le ceream informatii  apoi am ajuns la gazda unde mi-am cumparat cazare...foarte misto loc, dar cu o singura rugaminte formulata insi

nu e greu sa fii fericit

te porti ca si cum nu ai exista ... ...in viata mea.

"Greseli" sau lucruri facute impotriva vointei noastre? Mai degraba cred in a doua varianta ....