RALUCA MIHĂILĂ

i-as aparea in usa. s-ar bloca iar eu as simti ca pun presiune dar as face ce simt ... being smart about it : nu m-as grabi, dar nici nu as pierde vremea pana universul s-ar decide ca ii poate creste aripi sau ca ... i s-ar putea alinia planetele ... ori i se aliniaza cand mi se aliniaza mie, ori ne luam ...adio

"devenim asemenea celor cu care ne bem cafeaua" fie ca ... in bucatarie, in sufragerie, in baie ...

Deci Facebook e chiar interesant cateodata…in functie de cat de des vorbesti pe chat cu cate cineva, primesti propuneri de a-i invita pe top 3 “frecventi” din lista ta de chat la diversele evenimente la care tu te gandesti sa participi. Si invitatia e ceva de genul “invita si pe… “. Cand vezi asocierea negru pe alb a locurilor in care vrei sa mergi cu a posibililor insotitori poti reactiona in doua feluri: -“Da, cum ar fi?,  poate vine :) ” -“No way!” Pentru prima categorie, se justifica o eventuala continuare a ‘incalzirii’ chat-ului zi de zi . Pentru a doua categorie, insa, ti se transmite cu subiect si predicat ca porti (des) conversatii conjuncturale. Concluziile se trag individual :). 

femeile care stiu ce vor intimideaza tot ce e rar scoate din zona de confort macar pe motiv de "nou"

dupa ce te face om te sfasie fara ea nu vei sti niciodata cine esti cu ea vei sti cine ai fi putut fi

par acelasi lucru simtirea un ceva inteligibil, articulabil, pasibil de a fi pus in cuvinte, o senzatie exprimabila se vede pe chip se poate transmite prin cuvinte se poate explica (chiar fara a fi nevoie sa se inteleaga) trairea o experienta eminamente personala nu se poate pune pe hartie se poate intelege de catre cel ce o are nu se poate explica altuia se poate vedea pe chipul celui ce o are de cei care la randul lor au avut-o; pentru ceilalti nu reprezinta decat o alta mimica.  dar sunt doua lucruri diferite Studiu de caz transmiti cuiva ce simti si iti raspunde ca iti intelege trairile. Hm :) Detaliile si nuantele determina compozitia, intregul, pentru ca numai prin alaturarea lor ajungi la o lucrare, la o experienta, la o concluzie, la o viata de om. Sa traim corect, zic, si sa spunem lucrurilor pe nume: chiar daca pare nesemnificativ, nu poti jigni o traire detronand-o la rangul de simt - altfel, desconsideri ce ti se intampla.

sunt atatia oameni care umbla liberi in loc sa fie tintuiti in camasi de forta dar nu, ei circula, traverseaza strazile si priviri, contorsioneaza senzatii, ating suflete si trupuri pe care le fac sa pulseze nebun, iar in final lasa urme cu potential de cicatrizare nu mai devreme de termen lung. in loc sa avem un ospiciu al tiranilor emotionali avem spitale neuro cu minti si suflete inspre care, noi, astia de "afara", privim cu aroganta si superficialitate ... ii consideram slabi, fara sa stim ca ai lor ucigasi inca umbla liberi in vecinatatea noastra. de fapt ei, "invinsii", sunt la adapost acum ... ramane doar sa gaseasca resorturile pentru a-si activa imunitatea noi, insa ... care ne credem intregi, ramanem expusi celor care umbla liberi si inarmati este jocul pervers in care incarceram victimele si le incapacitam in camasi de forta, dezactivandu-le astfel imunitatea pe care si-ar dori sa si-o exprime pentru a rezista, si in acelasi timp facem culoar c

te apreciez pentru toate prin care mi te-ai aratat si inteleg ceea ce faci inteleg inclusiv faptul ca obligi un scenariu de film in care lucrurile nu ies ... se completeaza pe moment, sa intrepatrund printr-o magie perfecta, se bucura si creeaza, dar nu ies ... lucrurile care ies ti se par banale, mai putin artistice? fortezi nereusita pentru a nu te plictisi cand revezi filmul? inteleg insa nu stiu daca as proceda la fel deci, un motiv suficient de bun pentru a ne lua, fiecare dintre noi, trairile in custodie si a face din ele filmul potrivit firilor noastre noi ne scriem cele mai frumoase file de poveste, chiar si cand ne amagim totul este o alegere  

nu, nu faci asta! ai tratat comun ceva foarte special pentru ea ... sau cel putin asta s-a inteles din respingerea brusca. ai actionat de unul singur fara sa o ajuti subtil sa inteleaga decat dupa ce era deja tardiv. fugisei deja. nu esti pregatit? mai sunt filtre pe care vrei sa le parcurga? simti tentatia de a te lasa dominat sau mirosi teama de a nu putea sa fii tu in control? sau poate pur si simplu nu esti convins... fa ce simti ca este mai bine pentru tine, dar ramai elegant in fata oamenilor care se deschid sincer si care se arata cu mai putine dubii...decat tine. om fiind, deci nu ascet sau iluminat buddhist, crede ca binele tau poate avea elemente comune cu binele ei. si pentru ea bucuria e completa numai cand poate sa se bucure, sa bucure si sa transmita bucurie dragoste nu iubire, ci dragoste cuvant mare? galopant de mare in atat de putin timp? posibil daca e, e, daca nu e, nu e ... la asta se reduce existenta. dar daca lucrurile nu ies asa cum si-ar dori,

Suntem volatili. Toti, fara exceptie. Ma refer la oameni. Noi, cei care traim intre noi, cu noi, fara noi si alaturi de noi. Animalele stiu ce vor. Si daca nu stiu, ii ajuta programarea genetica sa afle. Oamenii cauta neincetat, si cand cred ca gasesc afla ca de fapt s-au uitat in directia gresita si isi aloca resursele spre noi carari de batatorit pentru ca dupa cativa ani sa treaca printr-un reboot si sa-si reia cautarile. La viata in doi se ajunge de la brusc la treptat … este irelevant in cat timp ajungi la optim. Daca o faci rapid stii ce vrei, daca ai nevoie de timp esti nehotarat ... inca. Important este ca sufletul sa incline natural spre duet. Si un lucru este foarte important: viata in doi nu este decat pentru cei care stiu cum sa fie singuri dar aleg, lucid si responsabil, sa nu mai fie. Esti suav. Suav si superfluu. Orice iti aduce atingere iti influenteaza imprejurul expansiv si de nedefinit. Vrei sa simti ca lumea e a ta si ca tu esti o parte a in

Nu poti sa mergi inspre o persoana pentru a gasi fericirea ... ci doar daca simti ca ai gasit-o deja. altfel o incurci si tie iti faci un deserviciu

am observat ca dupa ce plangem avem privirea mai senina...mai deschisa...mai limpede. vedem totul altfel sa-ti faci putini prieteni.  din tine nu iesi * *Omar Khayyam

mi-am trecut in calendar sa imi fac drum pe la Academie sa solicit eliminarea din DEX a cuvantului "normalitate"...a devenit prea relativ si paleta de sensuri putin prea vasta pentru a ramane un cuvant definibil

administrarea dozelor zilnice de indiferenta calculata devine din ce in ce mai anevoioasa si pretul injectiilor a crescut nu pentru ca sunt la mare cautare ci pentru ca s-au inchis majoritatea liniilor de productie din tara oamenii au inceput sa metabolizeze uratul din comoditate ... este mai usor sa te supui decat sa te opui partea proasta este ca nu se mai elibereaza nici pe baza de reteta...asa incat, degeaba faci pe cate un doctor sa iti inteleaga nevoia de a te trata cu frumos ... nu il mai baga astia la raft pentru ca ajunge sa expire. degeaba am eu bani si disponibilitate puse deoparte, daca nu am ce cumpara cu ele. voi incerca sa imi obisnuiesc corpul sa respinga chimicalele ... chiar daca ajung la greva foamei am ajuns in stadiul - noi, cetateni compatrioti de secol XXI - in care este mai sanatos sa mancam de pe jos de pe josul comunitatii, de la oamenii simpli, needucati, necomplicati, nemincinosi, nenimiciti de standarde moderne e o hrana mai bio decat bio-u

mi-e greu spre imposibil sa neutralizez rautatea din juru-mi. sa o MAI neutralizez, mai bine spus sunt multi, tare multi cu o inventica bine pusa la punct pe tipologia calului troian : gratuitatile sunt purtatoarele celor mai mari costuri! mutanti cu noi munitii si faptul ca trebuie sa ma apar a.i. eu raman eu, ma consuma destul ... prea mult, in ritmul unei lumanari care a inceput sa arda la ambele capete. .... daramite sa va tin piept sa risc propria-mi extinctie? nu, nu meritati atata efort. sa va fie de bine, animale de oameni! sa va fie de bine pentru satisfactia resimtita pana acum ... pentru ca ma retrag din a mai incerca. eu, si cine mai crede alaturi de mine ca nici macar nu meritati o lupta dreapta. nu va meritati decat pe voi insiva ... iar voi insiva, fara oponenti, nu veti mai avea ce sa distrugeti sistematic. raul nu exista decat in relatie cu binele...

ca pana la urma nu-mi plac foarte tare cei care afirma ca au idoli, mentori sau ca se simt motivati de liderul cutare pe care l-ar urma legat la ochi si ca ideal este sa ramai in stare si in deplinatatea facultatilor de ins astfel incat sa alegi ce este bun din toti cei care iti taie calea nici unul nu este de ignorat imi place sa nu fiu nevoita sa aleg de cine sa imi placa, in cine sa am incredere, pe cine sa respect, cu cine sa petrec timpul dezbatand aprins prezentul, cui sa-i fac cu ochiul ghidus. ce nu vine de la sine, ce cauta colturi intunecate pentru a se ascunde e corupt.

nu stiu cum se face dar de cele mai multe ori daca nu mereu situatiile celorlalti pe baza carora le dai sfaturi sunt cu totul altfel cand ti se intampla tie desi sunt fix la fel daca ti-ai schimba chipul intr-un prieten, ai sti exact ce este cel mai bun lucru pentru tine   dar pentru ca iti pastrezi chipul tau nu poti sti decat ce iti doresti tu faci mereu exceptie de la propriile sfaturi generale

te iubesc!

for love, press two hundred and ten

denota slabiciune. denota slabiciune! denota slabiciune? cred ca da...inseamna ca iti pasa si a-ti pasa este o slabiciune in lumea mutantilor emotionali si cred ca da si pentru ca dincolo de a fi o reactie biologica, este o slabiciune reala a propriului ecosistem, un semn al preaplinului pe care restul corpului nu a fost capabil sa il metabolizeze corepunzator si a apelat la supapa aceasta pentru eliberare. e ok sa plangi ... dincolo de ratiuni practice, poate e primul impuls al celui care inceteaza a mai incerca sa inteleaga si pur si simplu absoarbe schimbari si elimina concluzii. ca un tub care preia aluviuni. nu intervine asupra celor ce se intampla si pur si simplu le traieste.

"Am gasit inca un om de care ma pot desparti. Caci un om plin, bogat, valabil, e unul caruia printr-un cuvant ii poti spune nespus de mult. Va strangeti mana, va uitati unul in ochii altuia si s-a intamplat ceva. E un pact intre voi: "acum ne putem desparti". Caci orice v-ar desparti de acum inainte, sunteti doi oameni care s-au intalnit. Asta e esentialul: sa te intalnesti cu celalalt. Finalul - care trebuie sa insemne intotdeauna o reluare a tuturor temelor - devine acum posibil. Oamenii acestia, langa care stai ceasuri intregi si care stau ceasuri intregi langa tine, spre a nu obtine nimic nici unii nici altii, sunt asa de anosti incat nici macar nu te poti desparti de ei". Constantin Noica, Jurnal Filozofic.

Mi-e dor de tine Și nu-mi ajung celelalte Uite că un surogat Pentru puritate Nu s-a găsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e înlăuntrul meu de tine Mi-e nu știu cum, Mi-e nu știu ce, Mi-e dor de tine ca de acasă. Îmi pasă! Adrian Paunescu

a nu te lasa infestat de mediul inconjurator nu inseamna a ramane detasat sau indiferent.. inseamna a consuma extrem de multa energie pentru a reusi sa ridici bariera prin care nu trec virusii si a pastra tot ce mai este colorat si viu in tine. Iar zidurile care trebuie sa se ridice sunt de tip geam reflectorizant ... din interior vezi ce se intampla (ramai in contact cu viata, dar refuzi sa participi la ea), dar din afara nu se vede inauntru (nu lasi sa se aiba acces la tine). Cei care ridica, din greseala, din graba sau din neputinta, ziduri dublu reflectorizante ajung indiferenti. Niciodata detasati. Sunt suspendati undeva intre viata si ... viata. Iar cei care nu ridica aceste ziduri .. din iubire de oameni sau din speranta ca "nu toti sunt la fel" pot cadea  prada usor .. pentru ca, nu-i asa, nu este combinatie mai periculoasa decat prostia insotita de rautate. Iar ei ... cei care aleg deschiderea chiar si in fata acestui pericol uman ... aleg Viata. Nu poti amorti emot

De fiecare data cand calatoresc cu trenul si traversez muntii, vazandu-l serpuind printre serpentine, imi inchipui ca merg in spatele unui sarpe imens, gratios si foarte atent la curbe. Ba mai mult decat atat, pentru ca si eu sunt foarte atenta la cum se muleaza pe forma drumului, ma cred o parte componenta a sarpelui ... Aproape un organ. Iar pentru igiena imaginatiei, aleg sa ii fiu inima. Ca inima am patru camere semidecomandate cu care trebuie sa functionez. Era bun un hol ... facea tranzitia la exterior mai usor, dar pana la urma reusesc sa ma descurc eu cumva. Intru direct in sufragerie, si ce daca? Chestie de ospitalitate pana la urma...ce sens ar avea holul? Daca vrei sa chemi omul in casa, il inviti direct in camera mare si ii dai prajituri, nu?  Doar n-o sa-l tii pe hol! Asa...si inima fiind ... Cu musculatura bine antrenata pentru a nu uita ca am patru camere - stiti ca sunt niste unii care isi cumpara cate un apartament de cinci camere dar ei stau in buca

de ce alegem cateodata sa mocnim in starea de fapt in detrimentul lui a trai ? a ajuns viata sa fie "raul cel mai mic"?

Oare daca decid sa nu mai fac cunostinta decat cu cine ma intreaba "a cui esti?"  mai am vreo sansa sa cunosc vreun om nou in viata asta?

era un banc despre un betiv care iesise noaptea din bar si incepuse sa se plimbe printr-un parc. la un moment dat, mergand bezmetic, se opreste langa un stalp de curent electric..se sperie, apoi sovaielnic pune mana in stanga .... zid ... pune mana in dreapta ... zid... sta ce sta, ia stalpul in brate ... zid ... si concluzioneaza speriat si usor trist: "m-au zidit!" E obositor sa te lovesti de ziduri ziua si sa vorbesti cu peretii noaptea .. te simti ca intr-un banc prost.

daca m-as intreba serios as raspunde "da, am iubit". Si m-as crede pe cuvant, doar am fost de fata. Daca, insa, as crede omniprezent-enervantul " nu poti iubi pe altul daca nu te iubesti intai pe tine" as tinde sa ma contrazic. Dar cum sa ma contrazic din moment ce stiu ? Si daca nu am iubit, ce am facut? as vrea sa contrapun exemplul personal celor multi care sustin ca doar indreptandu-te intai spre tine faci loc pentru privirea inspre celalalt. Iar exemplul personal spune asa: daca cineva a reusit (fara a incerca!) sa ma faca sa simt respect de ce sa astept pana il ajung din urma? Ce vina are el ca eu inca nu ma inteleg pe mine? Si de ce totul e conditionat de tot? Stiu ca oriunde ne uitam avem cauza si efect... dar uneori ar fi util sa ne uitam si atat. In prezent. Cauza si efectul sunt elemente definibile NUMAI odata cu trecerea timpului. admit ca nu pot fi toti nebuni si eu singura care intelege, asa ca intreb: daca nu am iubit, atunci ce am facut? si c

lost and found

cand, pentru a te proteja si a putea merge mai departe, inchizi ochii la ce se intampla in afara usii casei tale ... devii complice? antifragilitate individuala sau constiinta sociala?