RALUCA MIHĂILĂ

ati simtit vreodata cum se instaleaza dragostea doar pe fondul senzatiei ca sunteti iubit? este un moment in care brusc iei act de tine ca suflet care naste in altcineva sentimente ... in altcineva din categoria etceteristilor, la o prima vedere se spune ca dintre ceilalti nu-i cunoastem decat pe cei care nu ne intereseaza din marea masa a oamenilor pe care nu i-ai bagat in seama, se distinge un om care iti confera tie o insemnatate aparte si in urma acelei perceptii, te mai uiti o data. si incepi sa percepi la randul tau Definitiv, iubirea poate naste iubire.  si o forta aproape de neinvins pentru ca dragostea bate fizica îndrăgostitul e singura formă de viață de pe pământ capabilă să învingă forța gravitației. sute de ani de studiu se duc dracului când pașii lui calcă dezinvolt pe treptele nevăzute ale aerului, până pe nori. și mai sus, până în al nouălea cer. apoi, însă, asemenea mărului lui newton a cărui poveste de iubire cu cop

exista oameni in care nu simti ca ai avea vreun motiv sa ai incredere dar in care vrei sa ai pur si simplu. vrei sa ai incredere in ei. si vrand, ajungi sa ai mai mult decat atat, ajungi sa fii placut surprins (cand iti amintesti sa "tragi linie") de faptul ca ai avut dreptate sa vrei sa ai

incep sa cred ca lumea a fost creata de Dumnezeu sa fie suspicioasa si neincrederea forma prin care aratam ca nu suntem siguri chiar de noi exista patru tipologii de suspiciuni, cred eu: - suspiciunea care crezi ca planeaza asupra ta, in conditiile in care te si simti cu musca pe caciula. Pe scurt, ai facut ceva vinovat si ai impresia ca toata lumea a sesizat asta si te priveste ciudat. Vezi peste tot numai ochi acuzatori. - suspiciunea care vezi ca planeaza asupra ta dupa ce tocmai ai lansat in jur - intentionat sau nu - toate motivele sa nasti semne de intrebare. Cu alte cuvinte, nu ai facut nimic, dar vrei sa se vorbeasca putin despre tine asa ca nu-ti ramane decat sa atati. - suspiciunea care nici nu-ti puneai problema ca ar exista si pe care o primesti ca un bobarnac peste fata la un moment datcand totul devine o nedumerire. Cu alte cuvinte, "am facut ce?!" - suspiciunea care esti sigur ca nu exista, si iti convine, desi stii ca o meriti. Adica esti &qu

astazi am intrat intr-una din librariile Humanitas mari, tintit sa cumpar Pascal Brucker, Casatoria din dragoste. Oare mai exista? intrucat apucasem deja in cursul zilei sa ma plimb printre titluri si sa vad noile aparitii, acum nu vroiam decat sa o gasesc si pe aceasta si sa ma indrept spre acasa ma duc la o domnisoara din spatele ghiseului, o intreb de carte, cauta in calculator si imi spune  - da, v-o aduc imediat - va insotesc, spun eu - este la "literatura straina", o aud in drum spre raftul cu pricina ajungem acolo si cauta, si cauta, se intreaba unde poate fi ... si imi spune ca - nu este la raft, vad ... dar ma duc sa va aduc un exemplar din depozit - in regula, va astept aici. domnisoara pleaca si eu ma mai plimb putin printre rafturile din jur. o vad ca revine, usor nedumerita, si isi intreaba un coleg daca stie unde poate fi gasita colegul se uita in calculator, pare sa inteleaga ce vede acolo, si  ii spune - hai ca ma duc eu sa o aduc eu

- ai asteptat vreodata pe cineva? - nu. - atunci nu ai fost niciodata singur. Hoti

pentru ca ne place sa auzim spunandu-ni-se 'te iubesc', asa ca il oferim cerandu-l naiv inapoi pentru ca ne aduce confort sa simtim ca apartinem, apartinandu-ne pentru ca vrem sa ne simtim speciali batand la usa unor sentimente pe care daca nu le avem, macar sa le rostim pentru ca vrem sa vedem daca anticipam bine reactia celuilalt pentru ca vrem sa fim primii care o spun din vulnerabilitate din dorinta de a domina mimand subtil sensibilitatea pentru ca vrem sa iubim pentru ca iubim pentru ca nu iubim ca sa putem revendica ulterior din sinceritate fata de noi insine din sinceritate fata de cel iubit din dorinta de a face din doi unul din devotament din inertie din plictiseala si dorinta de a iesi din rutina de dragul dezbaterii :)  din incercarea de a dezarma pentru ca nu stim cum sa iubim pentru ca stim prea bine cum sa iubim si avem nevoie sa iesim din noi prin cuvant pentru a vedea cum e sa o spui cu voce tare pentru ca oamenii p

"Thank God we can't tell the future! we'd nevet get out of bed" August-Osage County

m-am inscris la un atelier de cultura japoneza ar trebui sa dureze o ora si jumatate desi imi doresc sa cunosc limba japoneza, stiu n-o sa ies de acolo desenand in "nipona" cred insa ca o sa ies pe usa zambind ... si cum altfel mai bine, decat zambind, sa te indrepti spre usa propriei case? de mult timp cochetez cu ideea de a ma lasa prada mirajului culturii japoneze, modului lor de viata, intelepciunii si frugalitatii dupa care isi ghideaza existenta azi, crezand si sperand ca am gasit contextul care m-a convins sa nu mai aman, m-am inscris la acest atelier dupa ce am primit confirmarea de inscriere prin email am fost convinsa ca am nimerit unde trebuie "Esti inscris la Cultură Japoneză - ai mare grija insa - s-ar putea sa iti descoperi o pasiune, sa gasesti oameni faini si sa nu mai vrei sa pleci! Nu-ti fie teama - cam asa ar trebui sa fie lumea. Invata si da mai departe! Si pentru ca stim ca timpul este nebun si, din pacate, pasiunile noastre

omul vulnerabil fascineaza mai mult decat omul puternic pentru ca nereusind (sau neincercand) sa afle modalitatea prin care sa isi stapaneasca imprejururile, este nevoit, uneori constrans la a-si trai neputintele in vazul lumii si al lui zi de zi noapte de noapte este remarcabil sa poti invinge prin forta si caracter implacabil, dar este aproape incredibila forta pe care o emana cei care nu stiu, nu pot sau aleg sa nu fie puternici aproape ireala omul puternic este asemenea bucatarului care a gasit reteta perfecta omul vulnerabil este cel care in cautarea retetei perfecte aduna cele mai puternice si pline de emotie rateuri omul vulnerabil este cel mereu susceptibil de a fi atins

cred ca atunci cand iubim devenim mai sau mai putin. sentimentele profunde nasc gradele de comparatie si potenteaza sau estompeaza o caracteristica e vorba de noi ieri in raport cu noi azi minunat sa simti cum dintr-o data esti mai putin sau mai pentru ca, indiferent de directia transformarii, cu siguranta nu ramai acelasi

Toata arta buna e adresata copilului din noi . Nu, nu am pretentia ca nu s-au mai gandit si altii la treaba asta, ci rusinea ca nu m-am gandit mai devreme. E un lucru important (...) pentru ca asta inseamna ca putem sa il si chemam, sa revenim la era in care cel mai ascutit simt nu era cel al pierderii, ca la maturitate, ci simtul mirarii. Vlad Stroescu, medic psihiatru

ma comport copilareste, prosteste?  e doar un efect secundar al tratamentului pe care viata mi-l aplica de cand te-am vazut prima data nu a trecut mult de atunci sa fie vreo trei saptamani de atunci - mi se pare o vesnicie - incerc sa ma stapanesc si sa redevin a mea asa ca incep sa mi te administrez in doze din ce in ce mai mici ...  ... incercand sa ma dezocup de tine si sa ma gandesc la orice altceva inca de la inceput am simtit ca ma pot pierde total in ideea de tine.  o perspectivă maladivă si nu doar ca pot, ci ca vreau te-am asteptat de cand lumea pentru a-mi gasi apoi resorturile launtrice in a-ti lasa imaginea sa paleasca treptat esti simbolul care ma reda pe mine, mie asteptarea fiecarui cuvant devenise un chin, citirea lui o descarcare emotionala care nastea noi si noi interogatii si cand nu eram de acord cu tine, eram de acord mai e nevoie sa adaug ceva pentru a-mi descrie pierderea (voita) de sine? eu insami devenisem un chin pentru mine

Un om e bogat prin lucrurile de care se poate lipsi.  Singurele noastre posesiuni materiale ar trebui sa fie doar cele care servesc corpului si ne hranesc sufletul. Cat despre minte - simturile si intuitia ii sunt de-ajuns. Faceti alegeri exigente. Atunci cand traim clipa prezenta, nu simtim oboseala: de cele mai multe ori, oamenii sunt mai preocupati de ceea ce stiu ca au de facut decat de ceea ce fac intr-adevar. Economiile sunt necesare pentru a putea munci mai putin, nu pentru a cheltui mai mult! Pretul platit pentru dezordine este o viata supraincarcata de lucruri care nu ne-ar lipsi daca nu le-am avea. Nelinistea e doar un gand. Atat si nimic mai mult. In proportie de 90%, lucrurile pentru care ne facem griji nu se intampla niciodata. Grijile tin doar de obisnuinta. Subconstientul lucreaza douazeci si patru de ore din douazeci si patru si ne inmagazineaza gandurile. Fiecare gand e o cauza, iar situatia care rezulta din ea e efectul. Anxietatea si regr

- Nu mi-ai mai scris ... - Nu. ..... - Si nu mi-a fost deloc mai bine sa aleg sa fac asta. Imi placea. Pentru ca vedeam dincolo de cuvintele din spatele unui enter. - Si atunci de ce nu ai continuat sa imi scrii? - Pentru ca sunt constienta de curiozitatile mele ... le asteptam cumva si pe ale tale ... dar pareai sa ai numai certitudini. - ... - Asa ca mi-am luat curiozitatile si am continuat sa cutreier.

Cat de mult inseamna o suta de lei cand ai portofelul gol, cat de putin inseamna o suta de lei in ziua de salariu si cat de nelaindemana este sa acorzi atentia cuvenita putinului devenit tot in comparatie cu nimic. Cat pare de ... inutil sa pretuiesti o suta de lei in ziua de salariu. Cred ca nelaindemana nu este cuvant ...

Octavian Paler spunea ca sangele are simtul nedezradacinarii pentru ca nu se rataceste niciodata prin corp si stie sa se duca mereu la inima dar ma intreb ... sangele stie sa se duca la inima sau inima este cea care ii imprima sangelui forta prin care il atrage mereu inapoi la ea?

Gravitatia este forta care ne uneste sustine un film vazut recent. Dupa ce vezi filmul simti mult mai puternic acest lucru fata de cum l-ai simti cand il citesti de pe o foaie. Si aproape ca te induioseaza gandindu-te la toate celelalte forte nevazute care ne leaga unii de altii...

strict pentru vietilor noastre personale (nu pentru zonele de viata pe care le petrecem la birou ... desi nu ar fi exclus sa fie utile si acolo) as inventa un telefon care din punctul de vedere al apelurilor telefonice ... sa nu sune ... ci doar sa ofere posibilitatea de a forma numere. si l-as dedica, in mod evident, celor carora nu le place sa fie deranjati in functie de nevoile sau toanele celorlalti   urmarea? nimeni nu isi va mai putea folosi telefoanele pentru apeluri telefonice. pentru ca degeaba poti suna daca nimeni nu poate primi apelurile tale corect? si cand vom vrea sa ne transmitem idei sa o facem utilizandu-ne si mimica, privirea, vocea si atingerile.   ar fi o lume cu sanse de tranformare in bine

exista doua tipuri de oameni care mi-au atras si imi vor atrage intotdeauna atentia cei care mi-au dat raspunsurile pe care le asteptam de-o viata, dar alaturi de care stiam ca sunt pe drumul spre pierzanie si cei care mi-au dat raspunsurile de care stiam ca am nevoie pentru a putea deveni cea mai buna versiune a mea sunt curioasa ce voi alege .. pentru ca de ales, cu siguranta o voi face cu sufletul. fugi de tentatie, dar suficient de incet cat sa te poata prinde!

stiti de cat timp e nevoie pentru a "calca stramb"? cam de timp e nevoie pentru a o face la propriu de un singur moment in care sa nu vizualizezi mental drumul pe care mergi atat si zbang! entorsa de destin ... 

mi-am recitit CV-ul azi evident ca trecutul ramane cu tine ... arhivat, pus pe sertarase si categorii si metabolizat intr-o forma care a dat prezentul dar din cand in cand e bine sa iti amintesti ordinea cronologica a alegerilor pe care le-ai facut. sa iti revezi strategia uneori te aduna

frica si limitele incep in acelasi punct?

problema nu este in faptul ca nu am limita ... sau ca nu ma pot stapani ci ca, desi cred in armonie si echilibru, am...intelegere si pentru reboot -ul dat de exces si mai ales pentru ce creeaza el si uneori, chiar si pentru ce poate distruge pentru ca cele doua consecinte nu apar "la alegere" tocmai aici se ascunde unul din motivele pentru care as vrea sa ma pot sustrage atasamentului de ceva-uri dispensabile si ce nu e dispensabil in afara de propria constiinta? si nici macar ea, daca nu te deranjeaza sa alegi la-la-land asadar ai iluzia unei alegeri te lafai in cunoscutul geometriei plane si te amagesti ca a ajunge la oricare din extremele unei drepte inseamna ca ai realizat ceva ... sau te arunci in intersectia imaginata a planurilor inclinate si a intretaierilor multidimensionale "Adame, alege-ti femeia", a zis Dumnezeu dupa ce a facut lumea.

Gasit suflet. Loveste ca piciorusele unui bebelus gata sa intre in lume si iti aminteste ca, spre deosebire de tine, el iti este mereu alaturi Gasit inima. Tresare si pulseaza. Sta bine pazita. De suflet. Gasit sentimente . Zburda aiurea o viata intreaga dar toate revin la matca in final. Nu se ratacesc niciodata. Gasit nevroze. Scurtcircuiteaza sentimentele si le bezmeticeste.  Gasit sinapse. Abia se disting, dar rolul lor este unul onorabil. Gasit circumvolutiuni. Caramizi succedate consecvent. Gasit timp. Pentru orice. Este din belsug, trebuie doar dramuit. Pierdut cap. Se poate pierde capul? Si unde se duce capul cand se pierde? In conul de umbra al sufletului? Pentru ca daca da, atunci este in siguranta acolo, in unghiul mort. Daca nu, nu. se inchide un cerc  

iar de la capat de ce dupa harababura in ordine simti nevoia sa ordonezi harababura pentru a putea continua nici macar nu stii ce? faptul ca te-ai putea indrepta spre un deziderat nu haotic, ci in cadenta si in pas de un-doi-un-doi poate sa faca destinatia sa para mai onorabila?

dor de firesc si de redundanta nevoii incercarilor de a

nu stiu ce muzica imi mai place, nu stiu ce fel de oameni vreau sa intalnesc, nu mai stiu ce carti vreau sa citesc, nu mai vreau sa stiu care este scopul vietii - daca are - nu mai vreau sa raspund la intrebari si mi-e un pic lene sa mai leg concluzii pe baza unor citate. nu mai vreau sa aflu nimic nou pentru ca am senzatia ca stiu ce trebuie vreau doar sa inghet momentul in care mi-am amintit ca ne intalnim de doua ori in viata si vreau sa vina "a doua oara" exista un moment in care incercarile repetate si ambitia agonizanta a unor noi si noi inceputuri devin usor penibile. stii ce se intampla cand afli exact ce iti doresti? pe fondul simturilor ultra-excitate brusc tot restul devine detaliu, zgomot de fond si toata viata iti vajaie in urechi cand tot ce vrei este sa nu vrei degeaba ce stii ca iti doresti. niciodata nu ti-e mai clar ca poti decat atunci cand iti arati fara pre mult efort ca poti. din nou. "cand omul este fericit, foarte putin

daca ne-am putea citi gandurile unii altora, oare am mai putea crea aceleasi legaturi?

oare e un pacat sa fii propriul tau reper in viata? parca nu vazusem asta printre cele zece porunci cred ca e ok... daca te ancorezi bine in abcisa vietii si pe ordonata filosofiei.

oare asa cum exista cursuri de astronomie si orientare pe cer sau de introducere in meditatie ... oare ar trebui sa existe si cursuri care sa ne invete cum sa visam ... cu ochii deschisi? nu, nu? ah, ce bine! ar fi fost o traznaie... si ar fi insemnat ca ne-am fi instrainat complet de ... tot(i).