RALUCA MIHĂILĂ

    "Cred ca cei de langa mine dezvolta mereu legaturi, ca prietenia sau dragostea, dar limitarile umane le conduc mereu la complicatii urate...obligatii, daruire..."     " - Why should I pretend I'm happy?       - Because you just do it, to fit in".     "I've lived in darkness a long time. Over the years my eyes adjusted, until the dark became my world and I could see."

Rudyard Kipling – „Dacă” Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor, Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor, Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând, Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept, Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept, Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci, Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel, Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel, Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită, Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt, De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită, Dacă poţi strânge toate câştigurile tale Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa, Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale Fără să spui o vorbă de neizbânda ta, Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui Să te slujească încă peste puterea lor

Foarte ciudata senzatie ... sa-ti vezi viata in degradé Cum o fi? Si cum ar fi?

Pentru atunci si pentru cei care vad in mediocritate si obisnuinta o indestulatoare insuficienta. Parca normalitatea plictiseste...pana cand (re)devine dorinta cea mai de pret.     Oamenii deştepţi sunt cei mai vulnerabili, pot săvârşi cele mai mari prostii, probabil datorită poftei de experimente noi, in discordanţă totală cu raţiunea si principiile. Unora, pur şi simplu, nu ne place soarele in viaţă, găsim oricând un butoi cu mocirla pe care să-l aruncam deasupra noastră pentru a strica voit atmosfera prea calda. Ne plictisim repede, acceleram si deceleram ritmul respiraţiei in funcţie de fantasmele care apar dupa primul colţ de stradă.     Ne înghesuim la cozi scrutând ce se află dincolo de pielea celor care aşteaptă. La un rând de opt persoane, la casa nr. 49 din Carrefour, şase aşteaptă liniştiţi, pradă diverselor gânduri cotidiene si lipsite de culoare, despre detergentul si biscuiţii din coş sau plata impozitelor. A şaptea persoană înghesuie produsele in sacoşe, plăteşte

    Mic, mic, mic. Aplomb autodistructiv. Viitor incert. Si compromis. Ambitie si idealuri de viata inutile in raport cu trecutul. Mic, mic, mica. Moralitate indoielnica. Etica dezbatuta fata in fata cu sinele si batalii prezente si viitoare care nu vor mai fi vreodata castigate. Vis de nefiinta. De disparitie subita catre himere innecate in adevarul insuportabil. Hop-uri de netrecut, de neindurat, de neschimbat, de neinteles, fara nici o justificare. Bantuita. Rascoliri. Credibilitate stirbita. Constiinta faramata care este treaza degeaba. Cioburi in suflet, ochi, creier, vene. Cioburi in oglinda care te "cadoriseste" cu un blestem inainte de a pleca din casa in fiecare dimineata. Si cioburi in aceeasi oglinda care te primeste cu " de ce mai traiesti?" cand te intorci acasa in coltul tau de lume. Un colt care te respinge prin faptul ca este locuit chiar de tine. Zi de zi. Dezamagiri peste tot. Si mult balast ca forma de dainuire a tuturor ambitiilor s

"Fecare din noi trecem prin experiente diferite. De ce sa comunicam la fel?" (Oferta promotionala nu are importanta - aici).

Fata in fata cu fericirea...trac.

Europa vazuta din perspectiva SUA  Europa din perspectiva Frantei Europa vazuta din perspectiva Germaniei Europa din perspectiva Italiei Europa din perspectiva Bulgariei Europa din perspectiva Marii Britanii Europa din perspectiva homosexualilor Cipru inot sursa:  http://alphadesigner.com/project-mapping-stereotypes.html

    De ce nu? Un task periodic - relevant prin parcurgerea chestionarului in momente care acopera plaja zilelor de la acalmie sau fericire deliranta pana la exasperare sau frica. Chestionarul lui PROUST 1. Principala trăsătură a caracterului meu. 2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat  3. Calitatea pe care o prefer la o femeie 4. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei 5. Principalul meu defect 6. Ocupaţia mea preferată  7. Visul meu de fericire 8. Care ar fi cea mai mare nefericire a mea 9.Ce-aţi vrea să fiţi?  10. Ţara în care-aş vrea să trăiesc  11. Culoarea preferată  12. Floarea preferată  13. Pasărea preferată  14. Prozatorii mei preferaţi   15. Poeţii mei preferaţi  16. Eroul meu preferat 17. Eroina mea preferata 18. Compozitorii preferaţi  19. Pictorii preferaţi  20. Eroii din viaţa reală  21. Eroinele din istorie  22. Băutura şi mâncarea preferate 23. Numele preferat   24. Ce detest cel mai mult 25. Personajele

    Un domn, la intrarea intr-un supermarket, probabil din dorinta de a evita aglomeratia si a economisi timp, s-a adresat casieritei:     - Buna ziua, fiti amabila, miere gasesc la dumneavoastra?     - Da.     - La borcane mari?     - La gemuri.

    Doar 0,1% din ADN-ul uman determina unicitatea si personalitatea marcanta a fiecaruia dintre noi. Doar 0,1% din infinitul care se deruleaza in noi ne confera acea nota de deosebit la care tinem, pe care ne-o asumam cu mandrie sau rusine si pe care, chiar daca doar in fata noastra dar mai cu seama in fata celorlalti, o recunoastem a fi numai si numai a noastra.         Cu ea si prin ea putem face oamenii sa zambeasca, de ce nu sa rada in hohote, ii putem face sa planga, putem distruge vieti, putem plamadi unele noi, putem face oameni fericiti si putem sa ne lasam fericiti de cei care aleg asta pentru noi si pe care cu bucurie ii lasam sa aleaga asta.     Putem cladi pana la urma propria viata si a celui care "face diferenta" pe esafodul a, de data aceasta, doua bucatele unite.     Pentru si cu aceasta bucatica din noi insine suntem in stare sa mutam muntii din loc daca exact aceasta farama ne convinge ca merita sa o facem.        Nu e totusi fantastic? 

    Ce lege a firii nescrisa, nefireasca si trista sa tinzi spre indiferenta vizavi de lucrurile care iti devin subit accesibile!     Sau pe masura ce distanta intre locul unde te afli si cel in care doresti sa ajungi se scurteaza pana la anulare, sa incepi sa intarzii... Am intrat in Biserica Neagra pentru prima data la 26 de ani dupa tot atatia de ani de Brasov si in al patrulea an de perindat zilnic prin fata ei. Am vazut Gradina Botanica in al doilea an de stat la doi pasi de ea si la sase ani de Bucuresti. Am vazut Muzeul National de Arta in al treilea an de stat la doi pasi de el si la al noualea an de stat in Bucuresti. Am inceput sa uit parca de existenta parcului Cismigiu imediat ce a devenit un obiectiv la un pas departare. Am inceput sa pretuiesc timpul pe masura ce contractia lui risca sa devina tot mai evidenta. Si aceasta mea culpa personala ar putea continua ...     Accesibilitatea oare taie din interes? Ce prostie ar fi sa fie adevarat! Nu? Ar insemna sa

Rezonam cu realitatea: Fie tu simti si el nu simte. Fie el simte si tu nu simti. Fie tu simti dar el simte mai putin. Fie el simte dar tu simti mai putin. Negam acum. Si inmultim cu doi daca negam negarea prin impregnarea in celalalt. Fie tu simti dar nu vrei sa simti si el nu simte. Fie tu simti dar ai vrea sa simta si el si el nu simte. Fie el simte si nu vrea sa simta si tu nu simti. Fie el simte dar ar vrea sa simti si tu si tu nu simti. Fie tu simti dar nu vrei sa simti si el simte mai putin.Fie tu simti dar ai vrea sa simta si el si el simte oricum mai putin. Fie el simte si nu vrea sa simta si tu simti mai putin.Fie el simte dar ar vrea sa simti si tu si tu simti oricum mai putin. Modul conditional optativ. Am vrea sa acum: Fie tu ai vrea sa simti si el nu simte. Fie el ar vrea sa simta si tu nu simti. Fie tu ai vrea sa simti mai putin si el simte oricum mai putin. Fie el ar vrea sa simta mai putin si tu simti oricum mai putin. Mai sunt dou

    Se spune adesea, mai ales in lumea afacerilor dar extrapolat deseori in toate domeniile vietii, ca a nu face o alegere e mai rau decat a face alegerea gresita.     Cred ca sunt momente in care a nu face o alegere intre doua posibile variante este, sau poate fi , cea mai buna alegere. Pana la urma orice actiune defineste practic o alegere implicita. Nu vad cum s-ar defini inactiunea per se, intrucat nu pot vedea in ea decat o actiune desfasurata in alt sens decat in cel al unei actiuni previzibile celorlalti.

"You can't shake hands with a clenched fist"

    Cand faci pe curajosul din slabiciune este ca si cum ti-ai calca singur pe cap. Este contorsionismul extrem. Procesul in sine nu implica nici un dram de durere ci doar sfortarea de a face mastile sa-ti stea lipite de propriul chip si pe propriul corp numai pentru ca nu ai reusit sa-ti faci educatia de victima inainte de a pasi intre oameni.  Ce sa-i faci, ai ratat startul asa ca trebuie sa te descurci din momentul in care ai constientizat acest lucru. Recuperezi. Precum suferinzii de osteopsatiroza, doar sustinut de chingile care iti mentin echilibrul si preintampina accidentele poti sa te manifesti altfel decat un biet paraplegic a carui functie locomotorie i-a fost suprimata de sorti. Dar din nou, procesul nu implica durere.     Asadar se iau mai multe masti, cate una pentru fiecare bucata-emotie care se doreste a fi suprimata si se pozitioneaza incepand cu zona ochilor si pana la...Da, deci se porneste din zona ochilor si se continua...Asadar incepand cu zona ochilor

We scream to avoid suffering and silence. And suffer in silence for not to scream. Prefer scandalul :) Este si motivul pentru care nu exista an fara weekend-uri la munte. Nicaieri nu te loveste hidosenia supla a ecoului unui urlat mai tare ca acolo. Asta, bineinteles, daca nu vei fi uitat deja pana acolo ca lumea comporta si aspecte negative :)

    In periplul matinal care presupune lectura diverselor reviste insirate in baie si care ar putea inlocui cu succes reclama la TranzActiv cu "Tu cate noutati reusesti sa afli in fiecare dimineata?" am dat peste un articol mai mult sau mai putin interesant cu privire la oamenii perfectionisti si "metehnele" lor. Voi reda mai jos doar niste extrase dintr-un articol al dnului Mugur Ciumageanu, psihoterapeut, dar incercand sa evit scoaterea lor din context pentru a nu se pierde ideile de fond.     Asadar:     "Cat de perfect ar trebui sa fie acest articol despre perfectiune? Claritate a ideilor? Da. Exprimare succinta? Da. Inspiratie? Da.Gramatica? Evident.     In cautarea acelei vibratii, a acelui unic moment de epifanie in care totul pare un intreg, deja m-am pierdut in anxietati. Aman scrierea acestor randuri de cateva zile tocmai pentru ca ma tem ca nu o sa iasa decat un ciot, o ebosa a ceea ce se prefigureaza sa fie un eseu rotund, complet, care ci

    Trac, emotie, nesiguranta, fierbanteala in obraji, timorare, ganduri alandala, imponderabilitate, scremere, naduf, stare febrila, frisoane, tremuraturi interioare, suflet expus din lipsa de platosa, indoiala, ezitare, neliniste, stare de asediu, zapuseala neurologica, grimase, intimidare, frica de animale de prada, custi fara zavor si aparare, agorafobie, claustrofobie, rictus.      Examenele vietii. Extemporalul unei stari de asediu.     Intalnirea cu oamenii. Invitatie la un sotron fara chenare schitate.     Secolul XXI.

Azi, brusc, pe nepusa masa, nu cred in nimic.* Si dintr-un motiv sau altul simt, la fel de brusc, ca totul capata sens. Nu mai exista apasari. Parca totul a devenit coerent. Ce pare bun apare ca un cadou primit de la viata si ce pare a fi rau este oricum ceva in care nu cred. * accept totusi orice propunere de certitudine. Oare s-ar putea insinua intocmai ca o certitudine pe un teren complet arid ?

    Mi-e dor de clipele din copilarie cand credeam ca totul e o joaca.     Si ca nimic nu e mai important decat sa existe oricand cineva care sa se joace cu tine (sau cu care sa te joci).                                                ~~~~ § ~~~~     Nu mult dupa momentele astea naive am concluzionat ca toti suntem singuri.     Cum o fi mai bine, naiv si vesel sau realist si trist? Psihologii, nutritionistii, optimistii si nepasatorii ar spune ca prima varianta este dezirabila. Ceilalti ca a doua.                                                 ~~~~ § ~~~~      Sunt un celalalt cu dor de copilarie.

    Cred din ce in ce mai mult ca prostitutia ar trebui sa fie considerata un job de nisa.     Comun nu trebuie sa insemne intotdeauna ieftin.     Nu cred in beneficiile de facto ale acestei bratari de aur veche de cand lumea, din doua motive care nu fac altceva decat sa puna laolalta doua tipologii gaunoase  : - cred ca cei/cele care ofera acest serviciu nu se obosesc sa ofere altceva decat ceea ce se cere oricand, oricum, la orice ora, nu exista inovatie, nu exista diversificare, know-how-ul e stiut si ramas la fel inca de la "inventatori" ; este un job care nu cauta sa imbunatateasca, sa formeze gusturi, sa educe, sa influenteze in bine un instict de consum absolut grotesc, inuman poate chiar dezumanizant si oribil; indiferent de pret, se vand ieftin (cu exceptia faptului cand conexiunile logice ar valora infinit mai putin) si practic accepta un pret pentru o valoare "ne-adaugata". - consider ca beneficiarii sunt doar niste fiinte umane care nu deti

    Nu am avut niciodata nici pornirea, nici curiozitatea, nici dorinta, nici motivul pentru a-i urmari pe cei din jurul meu in stilul paparazzi. Nu flagrant sau prin stiinta lor, cel putin :). Astazi am facut-o in timpul celor patru-cinci ore petrecute pe trenul Bucuresti-Brasov (si aceasta nu pentru ca trenul o ia, mai nou prin Cluj, ci doar pentru ca are placerea de a-si obliga calatorii sa admire Valea Prahovei pentru aproximativ trei ore).     Asadar, cum spuneam, astazi un personaj fascinant prin naturalete, dezinvoltura si firesc mi-a captat privirile pe tot parcursul drumului (exceptie - pauzele de somn). Femeia la care fac referire reprezinta cea mai buna reclama pe care am vazut-o vreodata difuzata la TV sau aparuta in presa scrisa (eu fiind, istoric vorbind, pasionata intr-ale cioco-fascinatiilor din lumea intreaga si deci avand niste criterii clar definite pentru analize pe acest sector alimentar :D) pentru orice tip de ciocolata vanduta pe piata sub forma de baton individu

    Armorteala unghiei, a degetului, a palmei, a incheieturii, a mainii, a cotului, a venelor, a mainii, a bratului, a partii corporale drepte, a claviculei, a gatului, a barbiei, a buzelor, a nasului, a ochilor, a fruntii, a tamplelor, a partii corporale stangi, a mijlocului, a soldurilor, a tuturor incheieturilor, a picioarelor, a degetelor, a unghiilor, a partilor corporale...amorteala noptii. Si zvacnirile zonei intercostale stangi.    

    Ironia sortii, domnule! Nimic nu este intamplator...    Ajung la birou, gata pentru o noua zi (pe care oricum nu mi-o doream foarte tare fiind vorba de luni - apropo, cine stie cum se face sa treci direct la ziua de marti il rog sa ma lumineze si pe mine) . Suna telefonul, raspund si iata cum decurge discutia : -Buna dimineata, sunt de la firma Bla Bla SRL, ma scuzati ca va deranjez. Va contactam pentru un studiu de piata referitor la vacantele anterioare. - Nu ma deranjati. Spuneti va rog. - As dori sa va intreb daca sunteti casatorita. - Nu. - Aveti un partener de viata? - Nu. - A, studiul se refera doar la persoanele care au un partener de viata sau sunt casatorite. Ma scuzati de deranj si va multumim pentru timpul dvs.     S-a intrerupt conversatia inainte de a o intreba pe individa cu voce draguta daca nu are totusi un studiu si pentru cei care nu raspund "da" la cele doua intrebari (decisive, intr-adevar, pentru caracterul unui om sau optiunile de vacanta?! ). Dec

    Decizii sunt doar hotararile fara drept de apel luate la timp. Daca nu se poate, din toate motivele posibile, nu se mai numesc decizii, ne amagim crezand asta din dorinta de a considera ca totusi avem fraiele in mana chiar si mai tarziu.      Ce se intampla ulterior evitarii, renuntarii sau tergiversarii parcurgerii unui traseu dorit (chiar atunci, in momentul in care a incoltit gandul) in detrimentul altuia se numeste doar descurcarea cu consecintele amanarii.     Este adevarat ca uneori consecintele indeciziei se pliaza mai bine pe cine suntem de fapt sau ce presupune viata noastra decat ar fi facut-o rezultatul deciziilor. Pentru ca pentru unii astrele pot fi favorabile :). Dar asta nu ar trebui sa fie de natura sa justifice alocarea (prin inactiune a) resurselor individuale in directii pe care pana la urma viata ni le ofera ca ceva dat drept "Na, de-aci!"     Inclinatia marginala spre decizie (imd) s-ar defini drept cresterea care ar avea loc in procesul decizional

    Unde nu e curaj e frica. Unde nu e frica e curaj. Unde nu e nici nici, e firesc indiferent. Forma manifesta opusa cea mai urata a celor trei si care aduce inima in stadiul de metastaza este tupeul.     Dau - doar azi - la schimb curaj. Oare mai sunt ofertanti? Intreb pentru ca daca ar mai fi ar scadea pretul si ar deveni mai accesibil fricosilor, acum, in vremuri de criza :) .     Tupeul nu este de vanzare pentru ca cei ce-l au isi inactiveaza multe sfere cerebrale responsabile cu manifestarile decente.      Indiferentul firesc nu este nici el de vanzare din lipsa de interes si pentru ca oricum nu intelege notiunea de valoare.     Proportia de sentimente si emotii variaza zilnic. Sau ar trebui. Astfel ca o consolare pentru frica de azi ar fi ca poate maine va fi inlocuita. Nu trebuie sa dispara de tot pentru ca asta ar insemna sa nu mai avem busola. Ar fi ca si cum nu am mai simti durerea. Cea care este ajutorul nostru cel mai de pret cand suntem raniti fizic si singura care ne in

Viata intr-un oras mare nu lasa loc de cer senin, stele si luna. Pur si simplu le absoarbe in poluare. Asa ca le caut degeaba. Dar continui. Vreau sa stie ca le caut. Este induiosator sa stii ca ai fost / esti cautat. Te ambitioneaza. Daca esti normal :)

     Amestecurile au in general drept scop sa corijeze anumite proprietati ale unei materii sau sa modifice valoarea de achizitie.     Problemele de amestec sunt de doua feluri: cunoscand cantitatile si valorile unor marfuri, sa se determine valoarea lor medie dupa amestec (valoarea de achizitie medie) Pretul mediu = (Aa+A1a1+A2a2...) / (A+A1+A2...) unde A A1, A2 sunt cantitatile care se amesteca         a, a1, a2 sunt valorile de achizitie sa se determine cantitatile diferitelor marfuri care trebuie sa intre intr-un amestec dat, cunoscand valoarea fiecarei marfi si valoarea medie a amestecului (proportia amestecului). α = valoarea medie a amestecului a1, a2 = valorile partiale ale cantitatilor care se amesteca  A = cantitatea totala a amestecului A1, A2 = cantitatile care se amesteca din fiecare fel A1/ A2 = (α - a1)/ (a2-α) Cum A1+A2=A (cunoscut) avem : (A1+A2) / A2 =  (a2-a1)/ (a2-α) = A/A2 de unde  A2 = (A (a2-α))/ (a2-a1)      Aliajele sunt amestecuri de mai multe m

Frumosul are nuante, este subiectiv si a devenit o chestiune de gust. Sau poate din fericire? Naste trieri?